Magie pe Chitara – Steve Vai
Pentru mintea omului , muzica este o calitate innascuta. Nu exista cultura pe Pamant sa nu o posede , iar creierele noastre sunt inzestrate sa o perceapa si sa fie miscate de vraja sa.
Peste toate acestea , detinem “urechea perfecta” , capacitatea de a identifica un anumit sunet muzical fara a-l auzi in raport cu altul … este o calitate extrem de rara. Acest dar ne este dat fiecarora dintre noi , urmand mai apoi sa-l ducem pe meleaguri necunoscute , dar pline de frumusete , dezvoltandu-ne urechea muzicala dupa preferinte , posibilitati si vointa.
Trebuie sa luam minte ca muzica e una dintre cele mai vechi si cele mai populare forme de arta … si arta e subiectiva. Nu ar trebui sa condamnam nici macar un gen de muzica , un stil , o interpretare , pentru ca pana la urma si aceasta trebuie sa aiba cea mai mica urma de arta pentru cel care o asculta sau pentru cel care o interpreteaza.
O doza de arta in domeniul muzicii gasim in persoana celui numit Steve Vai … considerat unul dintre cei mai mari chitaristi si muzicieni ai tuturor timpurilor. Un geniu pe toate planurile ,cel de compozitie , interpretare , improvizatie , tehnica … ca sa-mi exprim aprecierea va recomand , cred , cea mai reprezentativa piesa semnata Steve Vai – For The Love of God ( G3 DVD ) ; For The Love of God ( Amsterdam ) … si chiar e strigator la cer daca e sa consideram cata inspiratie are artistul. Tot pe tente de spiritualism , Vai ne aduce un alt tranch
ilizant , piesa Whispering a Prayer , prin intermediul caruia sopteste o rugaciune poate ca noi sa devenim mai perceptivi la muzica buna ; ( pe tema spiritualism – muzica puteti citi un articol scris de mine pe www.muzica-nu-ucide.ro , undeva pe maine la amiazi ).
Despre Steve Vai pot sa va scriu foarte multe dar acum intervin cu cateva date fixe si anume ca acesta s-a nascut pe 6 Iunie 1960 , si-a inceput cariera muzicala prin anii 1970 luand lectii de la un alt virtuos al chitarii , Joe Satriani. El a fost remarcat si promovat foarte mult de Frank Zappa. Si-a lansat primul album solo in 1984 , de cand nu s-a oprit din a ne uimi si incanta cu simtul artistic si cu ideile geniale. Artistul a colaborat cu foarte multi muzicieni cunoscuti , a cantat in trupe de rock care au avut de spus un cuvant in scena muzicii contemporane , trupe precum Whitesnake.
In afara de piesele linistitoare prezentate mai sus , Steve Vai are si acea parte de heavy metal prin celebra piesa Bad Horsie de pe albumul Alien Love Secrets , album care contine piesa mea preferata : Tender Surrender , o piesa care din punctul meu de vedere este culmea realizarilor lui Steve Vai , o piesa pe care nu o pot descire in cuvinte , apropiat fiind doar “mesmerizing”. Tot pe partea putin mai heavy m-au impresionat foarte mult piesele The Attitute song si Building the Church pe langa multimea de creatii geniale pe care acesta le detine.
Cu toate ca am inceput sa scriu un intreg roman despre acest minunat chitarist , am renuntat din mai multe motive dar cred ca am cuprins tot ceea ce cred eu ca este important despre artist . Va las ca si recomandare TOATE piese acestuia dar pentru ca tot este necesara o selectie va recomand Lotus Feet din concertul cu orchestra din Amsterdam , piesa Babushka cantata si compusa pentru Romania in turneul acestuia.
Pentru chitaristul invatacel din mine , Steve Vai este mai mult decat o inspiratie , muzica acestuia ma determina de multe ori sa pun mana pe chitara cu totul ca poate nu sunt intr-o dispozitie buna. Ca sa il citez pe profesorul meu de chitara , Andrei Rosulescu , “Daca l-ai intalni pe Dumnezeul chitarii , ce l-ai intreba ” … cred ca daca ar adresa cineva aceasta intrebare lui Steve Vai acesta va raspunde ca tocmai a stat la bere cu el. Pur si simplu nu imi pot da seama de unde are atat de multa inspiratie … pe langa faptul ca poate canta cel putin 10 ore zilnic. Cred ca e o intrebare fara raspuns.
Eu va doresc auditie placuta si sper ca sa va placa si sa-l admirati pe cat il admira chitaristii din lumea intreaga.
Chillout Sessions, Vol. II
Acum ceva vreme, l-a troznit pe colegu’ o idee, şi a postat un playlist de 10 piese calmante. Am zis că de ce să nu vă incânt şi eu cu 10 piese din lista mea de preferinţe, şi astfel să continui tradiţia “Chillout Sessions”.
Sper să vă placă piesele alese, majoritatea sunt piese pe care le-am mai ascultat în ultimele zile, destul de stresante, aş putea zice. Audiţie plăcută!
1. Jason Mraz – You and I Both
3. Bob Marley – Top Rankin’ (da… ascult Bob Marley)
6. Deep Blue Something – Breakfast at Tiffany’s
7. Eric Clapton – Layla (unplugged)
10. Jonathan Rhys Meyers – This Time (August Rush)
Aaaah! The Special Halloween Movies
Mulţi ar spune că Halloween-ul e o sărbătoare a horrorului. Este total adevărat, doar că, deşi cam orice horror merge văzut de această sărbătoare nu tocmai pitorească, sunt câteva filme pe care ash dori să le recomand cu toată căldura.
Primul dintre ele, e cred că cel mai bun film pentru această ocazie. Deşi nu este horror de loc, ci din potrivă e o comedie-musical, e cel mai potrivit pentru tema Halloween-ului. Este un film pe care l-am mai menţionat în unul din posturile cu şi despre filme. Dar să nu o mai lungesc, vorbesc, bineînţeles despre cunoscutul film al regizorului Tim Burton, “A Nightmare Before Christmas” . Spun că e cel mai potrivit, pentru că personajul principal, Jack Skellington, numit şi “The Pumpkin King” e celebritatea oraşului Halloween. Ce putea fi mai nimerit?. Nu merită să vă descriu filmul mai… amplu ( spre a fi mai elevat), este un film care trebuie neapărat experimentat.
Al doilea film e tot din palmaresul aceluiaşi regizor. La fel ca anteriorul, l-am mai menţionat într-unul din posturile anterioare despre filme. E vorba despre “The Corpse Bride“. Până şi titlul trădează tematica filmului. Citez: “Filmul este despre un tânăr care se căsătoreşte din greşeală cu o domnishoară decedată. Pe lângă povestea foarte interesantă avem şi muzica de calitate, având în vedere că filmul e un muzical. După cum spuneam, la Tim Burton, atmosfera e de toată lauda, iar animaţia asta nu face excepţie.” Acestea fiind spuse cred că pot trece la următorul film.
“Edward ScissorHands” e titlul celui de-al treilea film. Cu Johnny Depp ca actor principal, cu Tim Burton ca regizor şi cu o idee genială, filmul e extrem de potrivit pentru Halloween. Pe scurt, filmul este despre un robot, făcut după om de un savant, care incearcă să se integreze în societate, dar fără rezultat. După cum spune şi titlul, robotul are mâini de foarfece, pentru că savantul a murit înainte să îl termine. Un film excelent. Recomand oricui!
Al patrulea film şi probabil ultimul de care am să vorbesc este, normal, tot un film de Tim Burton, şi anume “ Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street” tot un film pe care l-am mai menţionat. Pentru o descriere mai amănunţită puteţi intra aici. 
După cum probabil aţi observat, toate filmele menţionate sunt regizate de Tim Burton. Cred… ba chiar consider că acest regizor ar fi putea numit cu uşurinţă regizorul Halloween-ului. De ce? Pentru că toate filmele lui care au o tentă spooky, chiar dacă nu sunt tocmai horror, sunt parcă special creeate pentru Halloween. Tim Burton are un mod specific de a combina morbidul cu amuzamentul, şi asta e tocmai scopul Halloween-ului. Alte filme pe care aş mai putea să le recomand doar în trecere sunt “Sleepy Hollow” sau mai pe limba noastră, “Legenda Călăreţului Fără Cap” din nou, specifică de Halloween, sau orice alt horror cu zombie, fantome, şi multe alte “mascote” ale Halloween-ului.
Sper că v-am sporit curiozitatea cu aceste filme şi până la ceva posturi viitoare, numai bine!!! Trick or Treat!!!!
What Halloween means to me.
Cu totii vrem sa parem ca nu suntem interesati de Halloween fiindca e o sarbatoare / whatever imprumutata de peste hotare . Eu sincer recunosc ca doar de 2-3 ani imi dau interesul in Halloween mai mult decat intr-o zi normala. Exista unele aspecte carora parca le dau atentie mai cu multa placere , precum merele coapte si vinul fiert care le consum intre timp ce scriu acest post , ascultand muzica care vreau sa v-o prezint si voua , celor interesati.
Privind aspectul muzical al acestei sarbatori ( da , pentru mina exista aspect muzical pentru fiecare clipa ) , trebuie sa va impartasesc ca exista un tip de muzica , cu o tematica oarecum legata de Halloween care ma face sa ma simt bine si o ascult cu mult mai multa placere in acest timp al anului.
Ca sa va dau un exemplu , o piesa funny , foarte sick-minded din partea autorului dar totusi arta muzicala impreuna cu arta comediei au dat nastere la piesa cu numele sarbatorii : Stephen Lynch – Halloween
Ca sa trecem mai departe ,
nu va voi face o istorie a fiecarei piesa , doar va sfatuiesc sa le ascultati rand pe rand , poate va plac , poate nu , dar eu tot tind sa cred ca au magia lor de Halloween.
Imposibil sa fi ratat Bach – Toccata care chiar are un iz foarte spooky , trecand prin magie va prezint o voce extraordinara Screamin’ Jay Hawkins – I put a spell on you , variantele de la CCR , The Animals si mai ales David Gilmour ( pentru cunoscatori ) merita ascultate. Ca sa trecem in sfera muzicii rock cu tenta de halloween ne deschid portile cei de la INXS cu piesa Devil Inside apoi mergem mai departe cu AC/DC – Highway to hell si Carlos Santana – Black Magic Woman . Inchei cu sugestiile muzicale prin trecerea catre genurile putin mai moderne si mai hard cu piese treptat mai agresive , prima fiind Carnival of Rust de la Poets of the fall , Skillet – Whispers in The Dark urmand Nightwish – Phantom of the Opera si cum tot am facut intrarea in zona muzicii Metal , coverul de metal neo-classic al piesei Mr Crowley interpretata de Tim Owens si Yngwie Malmsteen si nu in ultimul rand Marylin Manson – This is Hallowen.
Sper sa va placa ce v-am propus. Sfat : A se consuma cu Mere coapte si Vin fiert sau un Jack precum in poza. Enjoy your Halloween.
Urmeaza din partea unui amic , o istorie si traditii de halloween undeva pe la miez de noapte iar maine , din partea lui melomanu , iarasi o selectie muzicala , ceva despre film iar pe seara o parte culinara.
Halloween special , începutul.
E 31 Octombire , ultima zi din lună şi cum le importăm pe toate , de ce nu am importa şi halloweenul. Ne-am gandit cu melomanu să facem un program special pe Halloween. Va fi puţin cam aglomerat , fiind cam 3 posturi pe zi , cu un guest post din partea unui amic. Muzică din belşug , tradiţii şi istoria sărbătorii , chestii – trestii culinare , filme cu tematică etc etc.
Personal , eu iubesc halloweenul dintr-un singur motiv : în fiecare an , în seara de halloween , pe la ora 6 , mama se izoleaza în bucătărie şi de fiecare dată găteşte ceva specialitate culinară deosebită , pe lângă merele coapte din care mănânc cu kilogramul iar după aceea urmând să ajung in pat după prea mult vin fiert .
Ne-am gândit , ca anul acesta să va aducem si vouă , tradiţia de halloween , măcar pe blog , după cum v-am obişnuit , cu muzică de cea mai bună calitate.
Eu vă sfătuiesc să stati cu ochii pe blog ( nu schimbaţi canalul 
) … vom veni cu multe posturi despre multe aspecte legate de halloween , azi şi de ce nu şi mâine.
Trick or Treat !
Three Days Grace – Never too late for good music!
Three Days Grace sau 3DG după cum obişnuieşte să îi prescurteze majoritatea populaţiei cunoscătoare, se trag din ţara mamă a siropului de arţar. S-au adunat în ‘92 şi s-au despărţit în 1995 urmând să se reunească în ‘97. Pe scurt, Three Days Grace e o trupă de rock alternativ, care recent, şi când spun recent mă refer în ultimii ani, au avut un succes considerabil. Împătimiţii muzicii de calitate, care nu au auzit de ei, mai mult ca sigur au ascultat piesa “I don’t care” a trupei Apocalyptica, piesă realizată cu solistul trupei Three Days Grace.
Primul lucru pe care majoritatea ascultătorilor îl remarcă la Three Days Grace, să zicem, la o primă audiţie, e vocea frontmanului trupei, Adam Gontier, care se ocupă de voce şi de ritmurile şi armoniile de chitară. Din câte am adunat de pe reţea, Adam cântă în trupe de la vârsta de 12 ani, deci experienţa e inevitabilă, atât de vocalist, cât şi de writer. A fost o perioadă în care a fost la rehab, lucru care a pus în pericol existenţa trupei. Cu toate astea, în timpul în care a stat la reabilitare, Adam a scris versurile pentru al 2-lea album al trupei. Vocea nu este tocmai ce se găseşte pe la toate trupele, ieşind în evidenţă mai ales prin faptul că schimbarea de la melodic la scream e făcută foarte bine, aparent uşor. Alternanţa respectivă permite mai multă flexibilitate pieselor, iar ca rezultat al acestui lucru, şi al talentului lui Adam de a scrie şi compune piesele, calitatea trupei creşte remarcabil.
Feelingul sau efectul asupra ascultatorului se schimbă de la o piesă la alta şi de la un album la altul. Pe o parte sunt piese care inspiră singurătate şi melancolie, pe de altă parte sunt piese care te entuziasmează. Drept urmare subiectele pieselor sunt pe mai multe categorii, de la dragoste la dorinţa pentru ceva mai bun. În special al doilea album al trupei, numit “One-X”, se remarcă prin versurile pieselor, versuri cu o aură oarecum întunecată. Aceste versuri le poţi simţi cel mai bine atunci când treci prin o perioada grea a vieţii. Acest lucru nu e de mirare, având în vedere că versurile au fost scrise de solist în timpul şederii la reabilitare.
Un bun exemplu al versurilor din al doilea album, este piesa “Never Too Late“. Piesa vorbeşte pentru sine în cea mai mare parte. Pe scurt, piesa se adresează celor care vor să renunţe să lupte a.k.a. sinucidere. Deşi versurile sunt oarecum optimiste, sau tind spre un scop optimist, piesa are o atmosferă tristă incontestabilă. O altă piesă ar fi “Gone Forever“. Aş putea chiar zice că e piesa mea preferată de la Three Days Grace. Versurile piesei sunt despre o despărţire destul de dură, iar el încearcă să se convingă că ea nu îi lipseşte. Ceea ce mă atrage atât de mult la versuri, e conflictul interior pe care el îl are cu sinele.
În total, trupa a scos pe piaţă trei albume. Primul album, din 2003, e self-titled. Ca exemple, dintre cele mai bune piese de pe album, ar fi “I Hate Everything About You“, “Home“, “Let You Down” şi ” Now or Never “.
Al doilea album pe care l-a lansat trupa, menţionat anterior, se numeşte “One-X”, din 2006. Ei bine, nu pot decât să recomand absolut tot albumul. Fiecare piesă e extrem de specială în felul ei. Cel mai mult ies în evidenţă câteva piese, cum ar fi “Pain“, “Riot“, “Animal I Have Become“, “Running Away” sau “On my Own“.
Al treilea album, din 2009, intitulat “Life Starts Now”, a ieşit pe piaţă de curând, mai precis pe 22 Septembrie. Piesele pe care le recomand ar fi “World so Cold“, “Life Starts Now” şi “The Good Life“.
Membrii trupei:
Adam Gontier – Voce, chitară ritm, songwriter
Brad Walst – Chitară bass, backing vocals
Neil Sanderson – tobe, clape, backing vocals
Barry Stock – Chitară
În concluzie, Three Days Grace e o trupă prea puţin apreciată având în vedere calitatea pieselor, care e determinată atât de versuri excepţionale cât şi de instrumentale şi vocaluri de calitate. Recomand 3DG tuturor iubitorilor de muzică “adevărată” cum se zice în vocabularul colocvial a populaţiei.
Pagina oficială Three Days Grace
Pagina de MySpace a trupei
Audiţie plăcută şi… stay tuned!!!
A inceput…
… sezonul in care viata mi-i se schimba radical , a inceput sezonul in care ma ocup de pasiunile mele cel mai mult , a inceput sezonul in care portile posibilitatilor nelimitate se deschid , iesind valvoi valuri de inspiratie , calm , fericire , tristete , distractie , bani cheltuiti , muzica live pe-ndelete.
A inceput sezonul in care nu pun chitara in cui ore in sir , cantand pana imi tremura degetele , sezonul in care reiau cititul ca si rutina zilnica. Totodata sezonul acesta ma “imobilizez” la pat , cu monitorul in fata , pierzand nopti intregi ,neputand sa imi dezlipesc ochii de la episoadele noi din multimea de seriale care au reinceput… seriale precum :Bones ,Chuck , Californication , Criminal Minds , cele 3 CSI , Dexter , Fringe , Gossip Girl , Heroes , House , How I met your mother , Numb3rs , The Mentalist plus cateva care le uit pe moment.
Acest sezon , pe care-l asociez numai si numai cu toamna , vine de data asta mai repede calcand peste zilele prea calde de sfarsit de vara dar sunt optimist ca voi avea acelasi spirit in mine. Cu acest inceput , vine si sfarsitul unei perioade crunte , care ma scapa de puscaria si incultura pe care o numim Liceu, care , poate , pentru multi au fost cei mai placuti ani din viata , pentru mine fiind doar o parte a vietii in care majoritatea adolescentilor treceau prin crize urate de personalitate , o perioadata in care toti incercau sa impresioneze cu ceva dar nu le reusea deloc 
. Odata cu facultatea , sper sa vad oameni cu o personalitate definita , oameni pe care poti sa-i apreciez doar pentru ceea ce sunt , nu pentru ceea ce incearca sa arate.
Dupa cum am spus , aceasta perioada aduce pentru mine dedicatie in toate cele multe sau putine activitati care le am sau care le voi avea. Cum aceste timpuri aduc inspiratie , vor fi mai multe posturi , sper si mai bune. Tot in acest timp al anului reusesc sa inving lenea cea de toate zilele ; pot sa exemplific schimbarea , putin cam brut , prin piesele Desperado – Lenea , cu trecere la Betivan Ratat ( din cauza distractiilor care urmeaza si nu ca as fi eu betivan ).
Lasand acestea deoparte , va doresc un an scolar cat mai bun , la melomanu’ unu si mai bun sa aiba timp si mai mult sa mai scrie . Va mai doresc un an bun si stresiuni usoare pentru cei care acum incep cursurile la scoli mai inalte. O sa fie cateva surprize ; stati antena !
Johnny Cash / “Muzica nu Ucide”
Da… e pe sfârşite şi vara , în scurt timp începe facultatea , chiar nu am nici pic de răbdare , mă omoară curiozitatea dar de aia nu am uitat de blog si până când am inspiraţie , pasiune şi chef voi scrie cât pot.
Acum ceva timp , am avut deosebita onoare de a fi invitat de către Sergiu Bălăeş de a scrie pe siteul “Muzica Nu Ucide” , www.muzica-nu-ucide.ro . Bineînţeles , am acceptat fără a sta prea mult pe gânduri deoarece muzica e una din pasiunile mele cele mai arzătoare. Acum , după ceva timp , vacanţă , muncă şi alte preocupaţii , am reuşit să scriu primul meu post. Vă invit pe toţi cei pasionaţi , să aflaţi că muzica nu ucide , prin a citi un articol despre Johnny Cash , una din legendele muzicii secolului XX .
Aveţi aici , un scurt sneak pe
ak la articol.
“Hello , I’m Johnny Cash” au devenit cuvintele legendare cu care acest renumit artist îşi incepea orice concert. Dacă e să purtăm o conversaţie despre istoria muzicii , artişti care au avut un cuvânt de spus sau au fost chiar o mare influenţă în lumea muzicii , trebuie să-l menţionăm neapărat pe Johnny Cash.
J.R Cash s-a născut la data de 26 februarie 1932 în Kingsland Arkansas având ca părinţi pe Ray şi Carrie Rivers Cash care pe lângă Johnny au mai avut 6 copii.
Johnny şi-a pus bazele carierei muzicale la o vârstă fragedă , cea de 5 ani , cântând cu familia în timp ce lucrau la ferma de bumbac pe care o deţineau……….. Citeşte mai mult pe Muzica Nu Ucide.
Sting – The Mask I Wear is One
Dacă ultima dată am vorbit despre o trupă cu origine britanică, de data asta voi vorbi despre un alt bine cunoscut muzician din aceeaşi ţară. Gordon Matthew Thomas Sumner, mai bine cunoscut sub numele lui de scenă, Sting, este unul din cei mai cunoscuţi artişti ai lumii, artist care are locul lui atât în “Rock and Roll Hall of Fame” cât şi în “Songwriters Hall of Fame”.
Dar această legendă şi-a început cariera de jos. A început făcând parte din câteva trupe de Jazz locale, însă a început să devină faimos ca basistul şi solistul trupei “The Police”. The Police au scos 5 albume şi au câştigat 6 premii Grammy. După ce au scos ultimul album, trupa s-a destrămat pentru diferite proiecte solo, până la reuniunea din 2007.
Sting şi-a început cariera solo în Septembrie 1981. De atunci a scos pe piaţă 8 albume de studio şi 4 live fapt care îi aduce în posesie 16 premii grammy . Un nou album, “If on a Winter’s Night”, a fost anunţat pentru 26 Octombrie, 2009.
Una din cele mai cunoscute piese ale lui este “Englishman in New York” de pe al doilea album al artistului, “…Nothing Like the Sun”. Sting a dedicat piesa unui prieten de a lui, care a plecat in New York, şi scoate în evidenţă diferenţele culturale dintre americani şi britanici, cu rolul de a explica integrarea unui englez în comunitatea americană.
Altă bine cunoscută piesă a lui Sting face parte din albumul “Ten Summoner’s Tales” şi se numeşte “Shape of my Heart“. Versurile acestei piese sunt foarte discutate de fanii artistului, având în vedere că este una dintre cele mai profunde piese ale lui. Unii spun că se foloseşte metafora pachetului de cărţi pentru a ascunde adevăratul sens al piesei, şi anume emoţiile omului în timp ce e îndrăgostit. Această piesă face parte şi din fundalul muzical al filmului “Leon“. O altă bine cunoscută piesă care face parte din acest album ar fi “Fields of Gold“.
Ultima piesă de care voi mai vorbi este bine cunoscuta “Desert Rose“, o colaborare a lui Sting cu Cheb Mami, un cântăreţ de origine arabă, ceea ce dă piesei un “feeling” oriental. Versurile sunt, asemenea cântecelor pe care le-am menţionat anterior, foarte profunde, şi se speculează că piesa ar fi despre o dragoste pierdută.
Alte piese care, credem noi, merită ascultate sunt “Fragile“, “Seven Days“, “If I Ever Lose my Faith in You” şi de laThe Police, “Every Breath You Take” sau “Every Little Thing She Does is Magic“. Oricum, piesele menţionate nu sunt singurele piese care merită cel puţin o audiţie, şi la asta e bun prietenul Yutub.
Ca ultime informaţii, albumele din timpul carierei cântăreţului:
1. “The Dream of the Blue Turtles” (1985)
2. “…Nothing Like the Sun” (1987)
3. “The Soul Cages” (1991)
4. “Ten Summoner’s Tales” (1993)
5. “Mercury Falling” (1996)
6. “Brand New Day” (1999)
7. “Sacred Love” (2003)
8. “Songs from the Labyrinth” (2006)
şi site-ul oficial al artistului şi pagina de MySpace.
Audiţie plăcută şi stay tuned pentru viitoare posturi!
Radiohead – creativitate fără limite
Aviz – muzica celor de la Radiohead este destinată unui public restrâns.
Originari din Marea Britanie ,Radiohead , se formează în 1986 din câtiva adolescenţi iubitori de muzică care pe parcurs ajung să devină una dintre cele mai apreciate formaţii pe plan mondial , totuşi pe o arie restrânsă de ascultatori , muzica lor fiind una foarte pretenţioasă , deranjantă , apăsătoare şi grea pentru urechile multora dintre noi. Spun asta , pentru că sunt un ascultator împătimit radiohead , de când am auzit acum vreo 5 ani piesa Karma Police şi trebuie să admit că la început am fost doar un fan de 2 piese şi am ajuns foarte foarte greu să le apreciez muzica pe deplin ; e nevoie de momentul şi mood-ul ideal pentru ca în acea clipă când asculţi piesa să o poţi aprecia şi să îţi 
doreşti să o pui pe repeat.
Evoluţia muzicală a celor de la Radiohead poate fi apreciată de la un album la altul , de la o piesă la alta , prin versuri neobişnuite , riffuri şi linii de chitară la primul auz nepotrivite , chiar psihedelice , o voce la care ai tendinţa sa îi aplici atributul de “mâţâit” , tobe care zboară in afara standardului de ritm , toate acestea aduc din partea Radiohead un “feeling” extraordinar , un efect afrodisiac al pieselor , care asupra mea cel puţin au acel efect de paranoia , high … Creep ( recunosc , asta sunt )
Dacă privim bine , sunetul experimental influenţat de jazz (în special pe ultimele albume ) , electro , muzică clasică … influenţa care o au The Beatles asupra Radiohead , foarte greu percepută, aduc a extindere a creativităţii dincolo de limite , ieşită din banal , ambiguu … poate spus putin cam dur , îmbinându-se într-un gen greu de categorizat , poate un alternative după cum spune gura mass-mediei.
Ca să nu ies din sferă ( m-a luat valul , ascultand un concert de-al lor ) Thom Yorke , Jonny Greenwood , Ed O’Brien , Colin Greenwood , Phil Selway îmbină minunăţia muzicală care o numim azi , Radiohead. Baietii au lansat de-a lungul carierei , începând din 1993 , 7 albume , care mai de care mai interesant în ceea ce priveşte stilul pieselor dar fiecare în parte având ceva special. În opinia mea albumele The Bends şi neaparat piesa The Bends ( guitar rape la 1:50 ) , OK Computer sunt cam cele mai captivante şi mai “neobositoare” la ascultat ore in şir dar şi celorlalte merită acordat timp şi urechi ciulite.
Dacă aveţi vreodată curiozatea (în caz că nu îi cunoaşteti) sau dacă aveţi chef de a asculta şi a aprecia muzica lor pe cât se poate , vă sfătuiesc să luaţi toate albumele , un pahar de coniac , o ţigară sau un joint dacă aveţi , să stingeţi lumina , puneţi căştile pe urechi şi daţi drumul la piese.
Pentru început vă recomand piesele Karma Police şi Creep ( aveti link mai sus si la piesa săptămânii ) , High & Dry , Paranoid Android , Fake Plastic Trees şi I might be wrong ( I hope not )
Enjoy şi Atenţie , Excesul de Radiohead poate provoca supradoză sau dependentă , ascultaţi cu masură.
Jason Mr. A-Z
Chillout sessions , vol. I
M-a troznit o idee , m-a troznit cam tare şi am decis să o pun în aplicare… şi anume când găsesc nişte piese faine de un anumit gen , să pun un playlist cu ele. Aşa că , s-a născut Chillout sessions , se vor naşte şi alte sessions când voi simţii nevoia.
Până atunci , vă las cu 10 piese , luate la întâmplare din lista de preferinţe , care sper că vor avea acel efect liniştitor care-l au şi asupra mea. Enjoy.
1. Aerosmith – I Don’t Wanna miss a thing ( din filmul in care Bruce Willis….. MOARE )
2. Bon Jovi – You Want to make a memory
3. Bryan Adams – Heaven , Live
4. James Blunt – You’re Beautiful
5. Kylie Minogue feat. Nick cave – Where the wild roses grow
6. Leona Lewis – Run , Live
7. Lifehouse – You and Me
8. Limp bizkit – Behind blue eyes
9. Sarah Connor – From Sarah with love
10. Ville Valo feat. Natalia Avelon – Summer Wine
John Mayer – Blues cu suflet de piatră
Cum iar m-am luat cu distracţia am fost cam leneş să scriu ceva dar de câte ori îl aud pe John Mayer , cam 3-4 ore zilnic , am decis să scriu ceva.
Iaca proaspăt venit de la Valea Ierii şi odihnit bine , chefuit si beut bine , stat pe la preteni că nu am chef de casa de zi cu zi , urmează să vă scriu câte ceva cu şi despre John Mayer , un artist cum nu mai rar am văzut. N-am să va relatez toata istoria dar de aia sper să vă delectaţi şi să apreciaţi muzica lui măcar 1% din cât o apreciez eu , car
e de 3 luni îl ascult fără oprire.( pauză de ţigară )
Octombrie 16, 1977 a fost ziua în care acest minunat cântăreţ a fost adus la viaţă. Mulţi chitarişti îl ştiu ca fiind elevul lui Eric Clapton , mod în care acesta a ajuns să ne încânte cu bluesuri de calitate. John Mayer a atins succesul odată cu piesa Say , care a apărut pe coloana sonoră a filmului de succes The Bucket List. El îşi începe cariera cu albumul Inside Wants Out (1999) după care urmează Room for Squares (2001) , Heavier Things (2003) şi Continuum (2006). În 2005 , acesta înfiinţează împreună cu câţiva alţi artişti John Mayer Trio cu care încă continuă să ne încânte.
John Mayer este pentru mine şi mă gândesc pentru mulţi alţii unul dintre cei mai buni compozitori , chitarişti , cântăreţi contemporani . Compoziţii cu versuri extraordinare care pur şi simplu m-au băgat în boală apar pentru prima dată pe albumul de blues , Continuum. De pe acest album TREBUIE ascultate piesele Belief , Slow Dancing in a burning room şi Waiting on the world to change ( vă dau variantele live pentru că au nişte solouri de chitară incredibile din partea artistului ).
Alte piese d-ale lui Mayer , de pe albumele care începeau transformarea stilului său către blues ar fi Neon , Something’s missing şi Your body is a wonderland , cea din urmă fiind piesa cu care Mayer a câştigat o mulţime de premii.
Cam atât deocamdată , sper să vă placă John Mayer pentru cei care nu l-aţi ascultat până acum , ne scriem şi ne citim sooooooooonn I hope. Până atunci , Enjoy the days , mergeţi 13 august 2009 de la ora 21 să beţi un AGWA Coca Leaf în Le General şi să ascultaţi coveruri din partea trupei de acoperire + în Chios dacă e vreme bună în weekend. Hai Gea !!
Nirvana – Grunge fără priză
Cine nu a auzit de Nirvana sau de show-u’ MTV Unplugged? Recent am prins o obsesie de albumul “Nirvana – Unplugged in New York” din 1993 şi am zis că poate reuşesc să o pasez şi altora.
Albumul conţine piesele din concertul pe care Nirvana l-a ţinut în ‘93 pentru MTV. Este ultimul lor album, având în vedere că nu au mai scos nici unul înainte de sinuciderea vocalistului şi chitaristului Kurt Cobain, un geniu muzical.
Nu toate piesele sunt originale Nirvana…cei ce cunosc trebuie să recunoască faptul că ar fi destul de ciudat să auzim “Smells Like Teen Spirit” acustic. În schimb au cateva coveruri foarte bune zic eu, coveruri pe piese de la Meat Puppets, David Bowie sau The Vaselines.
După cum zice tanti Wikipedia, albumul a fost de un major succes, pentru că nu trebuie să fi mare fan al stilului grunge să te ia obsesia de piesele astea. Eu am ascultat toate piesele pe rând de cel puţin 15 ori, şi încă nu am reuşit să mă satur.
Eu vă recomand absolut toate piesele de pe album, dar cel mai mult “Something in the way“, “The man who sold the world” (cover pe David Bowie), “Dumb” şi “Come as you are“. Audiţie plăcută şi până mâine – poimâine, numa’ bine!
Cartof
Melomanu'
