Magie pe Chitara – Steve Vai
Pentru mintea omului , muzica este o calitate innascuta. Nu exista cultura pe Pamant sa nu o posede , iar creierele noastre sunt inzestrate sa o perceapa si sa fie miscate de vraja sa.
Peste toate acestea , detinem “urechea perfecta” , capacitatea de a identifica un anumit sunet muzical fara a-l auzi in raport cu altul … este o calitate extrem de rara. Acest dar ne este dat fiecarora dintre noi , urmand mai apoi sa-l ducem pe meleaguri necunoscute , dar pline de frumusete , dezvoltandu-ne urechea muzicala dupa preferinte , posibilitati si vointa.
Trebuie sa luam minte ca muzica e una dintre cele mai vechi si cele mai populare forme de arta … si arta e subiectiva. Nu ar trebui sa condamnam nici macar un gen de muzica , un stil , o interpretare , pentru ca pana la urma si aceasta trebuie sa aiba cea mai mica urma de arta pentru cel care o asculta sau pentru cel care o interpreteaza.
O doza de arta in domeniul muzicii gasim in persoana celui numit Steve Vai … considerat unul dintre cei mai mari chitaristi si muzicieni ai tuturor timpurilor. Un geniu pe toate planurile ,cel de compozitie , interpretare , improvizatie , tehnica … ca sa-mi exprim aprecierea va recomand , cred , cea mai reprezentativa piesa semnata Steve Vai – For The Love of God ( G3 DVD ) ; For The Love of God ( Amsterdam ) … si chiar e strigator la cer daca e sa consideram cata inspiratie are artistul. Tot pe tente de spiritualism , Vai ne aduce un alt tranch
ilizant , piesa Whispering a Prayer , prin intermediul caruia sopteste o rugaciune poate ca noi sa devenim mai perceptivi la muzica buna ; ( pe tema spiritualism – muzica puteti citi un articol scris de mine pe www.muzica-nu-ucide.ro , undeva pe maine la amiazi ).
Despre Steve Vai pot sa va scriu foarte multe dar acum intervin cu cateva date fixe si anume ca acesta s-a nascut pe 6 Iunie 1960 , si-a inceput cariera muzicala prin anii 1970 luand lectii de la un alt virtuos al chitarii , Joe Satriani. El a fost remarcat si promovat foarte mult de Frank Zappa. Si-a lansat primul album solo in 1984 , de cand nu s-a oprit din a ne uimi si incanta cu simtul artistic si cu ideile geniale. Artistul a colaborat cu foarte multi muzicieni cunoscuti , a cantat in trupe de rock care au avut de spus un cuvant in scena muzicii contemporane , trupe precum Whitesnake.
In afara de piesele linistitoare prezentate mai sus , Steve Vai are si acea parte de heavy metal prin celebra piesa Bad Horsie de pe albumul Alien Love Secrets , album care contine piesa mea preferata : Tender Surrender , o piesa care din punctul meu de vedere este culmea realizarilor lui Steve Vai , o piesa pe care nu o pot descire in cuvinte , apropiat fiind doar “mesmerizing”. Tot pe partea putin mai heavy m-au impresionat foarte mult piesele The Attitute song si Building the Church pe langa multimea de creatii geniale pe care acesta le detine.
Cu toate ca am inceput sa scriu un intreg roman despre acest minunat chitarist , am renuntat din mai multe motive dar cred ca am cuprins tot ceea ce cred eu ca este important despre artist . Va las ca si recomandare TOATE piese acestuia dar pentru ca tot este necesara o selectie va recomand Lotus Feet din concertul cu orchestra din Amsterdam , piesa Babushka cantata si compusa pentru Romania in turneul acestuia.
Pentru chitaristul invatacel din mine , Steve Vai este mai mult decat o inspiratie , muzica acestuia ma determina de multe ori sa pun mana pe chitara cu totul ca poate nu sunt intr-o dispozitie buna. Ca sa il citez pe profesorul meu de chitara , Andrei Rosulescu , “Daca l-ai intalni pe Dumnezeul chitarii , ce l-ai intreba ” … cred ca daca ar adresa cineva aceasta intrebare lui Steve Vai acesta va raspunde ca tocmai a stat la bere cu el. Pur si simplu nu imi pot da seama de unde are atat de multa inspiratie … pe langa faptul ca poate canta cel putin 10 ore zilnic. Cred ca e o intrebare fara raspuns.
Eu va doresc auditie placuta si sper ca sa va placa si sa-l admirati pe cat il admira chitaristii din lumea intreaga.
What Halloween means to me.
Cu totii vrem sa parem ca nu suntem interesati de Halloween fiindca e o sarbatoare / whatever imprumutata de peste hotare . Eu sincer recunosc ca doar de 2-3 ani imi dau interesul in Halloween mai mult decat intr-o zi normala. Exista unele aspecte carora parca le dau atentie mai cu multa placere , precum merele coapte si vinul fiert care le consum intre timp ce scriu acest post , ascultand muzica care vreau sa v-o prezint si voua , celor interesati.
Privind aspectul muzical al acestei sarbatori ( da , pentru mina exista aspect muzical pentru fiecare clipa ) , trebuie sa va impartasesc ca exista un tip de muzica , cu o tematica oarecum legata de Halloween care ma face sa ma simt bine si o ascult cu mult mai multa placere in acest timp al anului.
Ca sa va dau un exemplu , o piesa funny , foarte sick-minded din partea autorului dar totusi arta muzicala impreuna cu arta comediei au dat nastere la piesa cu numele sarbatorii : Stephen Lynch – Halloween
Ca sa trecem mai departe ,
nu va voi face o istorie a fiecarei piesa , doar va sfatuiesc sa le ascultati rand pe rand , poate va plac , poate nu , dar eu tot tind sa cred ca au magia lor de Halloween.
Imposibil sa fi ratat Bach – Toccata care chiar are un iz foarte spooky , trecand prin magie va prezint o voce extraordinara Screamin’ Jay Hawkins – I put a spell on you , variantele de la CCR , The Animals si mai ales David Gilmour ( pentru cunoscatori ) merita ascultate. Ca sa trecem in sfera muzicii rock cu tenta de halloween ne deschid portile cei de la INXS cu piesa Devil Inside apoi mergem mai departe cu AC/DC – Highway to hell si Carlos Santana – Black Magic Woman . Inchei cu sugestiile muzicale prin trecerea catre genurile putin mai moderne si mai hard cu piese treptat mai agresive , prima fiind Carnival of Rust de la Poets of the fall , Skillet – Whispers in The Dark urmand Nightwish – Phantom of the Opera si cum tot am facut intrarea in zona muzicii Metal , coverul de metal neo-classic al piesei Mr Crowley interpretata de Tim Owens si Yngwie Malmsteen si nu in ultimul rand Marylin Manson – This is Hallowen.
Sper sa va placa ce v-am propus. Sfat : A se consuma cu Mere coapte si Vin fiert sau un Jack precum in poza. Enjoy your Halloween.
Urmeaza din partea unui amic , o istorie si traditii de halloween undeva pe la miez de noapte iar maine , din partea lui melomanu , iarasi o selectie muzicala , ceva despre film iar pe seara o parte culinara.
Halloween special , începutul.
E 31 Octombire , ultima zi din lună şi cum le importăm pe toate , de ce nu am importa şi halloweenul. Ne-am gandit cu melomanu să facem un program special pe Halloween. Va fi puţin cam aglomerat , fiind cam 3 posturi pe zi , cu un guest post din partea unui amic. Muzică din belşug , tradiţii şi istoria sărbătorii , chestii – trestii culinare , filme cu tematică etc etc.
Personal , eu iubesc halloweenul dintr-un singur motiv : în fiecare an , în seara de halloween , pe la ora 6 , mama se izoleaza în bucătărie şi de fiecare dată găteşte ceva specialitate culinară deosebită , pe lângă merele coapte din care mănânc cu kilogramul iar după aceea urmând să ajung in pat după prea mult vin fiert .
Ne-am gândit , ca anul acesta să va aducem si vouă , tradiţia de halloween , măcar pe blog , după cum v-am obişnuit , cu muzică de cea mai bună calitate.
Eu vă sfătuiesc să stati cu ochii pe blog ( nu schimbaţi canalul 
) … vom veni cu multe posturi despre multe aspecte legate de halloween , azi şi de ce nu şi mâine.
Trick or Treat !
A inceput…
… sezonul in care viata mi-i se schimba radical , a inceput sezonul in care ma ocup de pasiunile mele cel mai mult , a inceput sezonul in care portile posibilitatilor nelimitate se deschid , iesind valvoi valuri de inspiratie , calm , fericire , tristete , distractie , bani cheltuiti , muzica live pe-ndelete.
A inceput sezonul in care nu pun chitara in cui ore in sir , cantand pana imi tremura degetele , sezonul in care reiau cititul ca si rutina zilnica. Totodata sezonul acesta ma “imobilizez” la pat , cu monitorul in fata , pierzand nopti intregi ,neputand sa imi dezlipesc ochii de la episoadele noi din multimea de seriale care au reinceput… seriale precum :Bones ,Chuck , Californication , Criminal Minds , cele 3 CSI , Dexter , Fringe , Gossip Girl , Heroes , House , How I met your mother , Numb3rs , The Mentalist plus cateva care le uit pe moment.
Acest sezon , pe care-l asociez numai si numai cu toamna , vine de data asta mai repede calcand peste zilele prea calde de sfarsit de vara dar sunt optimist ca voi avea acelasi spirit in mine. Cu acest inceput , vine si sfarsitul unei perioade crunte , care ma scapa de puscaria si incultura pe care o numim Liceu, care , poate , pentru multi au fost cei mai placuti ani din viata , pentru mine fiind doar o parte a vietii in care majoritatea adolescentilor treceau prin crize urate de personalitate , o perioadata in care toti incercau sa impresioneze cu ceva dar nu le reusea deloc 
. Odata cu facultatea , sper sa vad oameni cu o personalitate definita , oameni pe care poti sa-i apreciez doar pentru ceea ce sunt , nu pentru ceea ce incearca sa arate.
Dupa cum am spus , aceasta perioada aduce pentru mine dedicatie in toate cele multe sau putine activitati care le am sau care le voi avea. Cum aceste timpuri aduc inspiratie , vor fi mai multe posturi , sper si mai bune. Tot in acest timp al anului reusesc sa inving lenea cea de toate zilele ; pot sa exemplific schimbarea , putin cam brut , prin piesele Desperado – Lenea , cu trecere la Betivan Ratat ( din cauza distractiilor care urmeaza si nu ca as fi eu betivan ).
Lasand acestea deoparte , va doresc un an scolar cat mai bun , la melomanu’ unu si mai bun sa aiba timp si mai mult sa mai scrie . Va mai doresc un an bun si stresiuni usoare pentru cei care acum incep cursurile la scoli mai inalte. O sa fie cateva surprize ; stati antena !
Johnny Cash / “Muzica nu Ucide”
Da… e pe sfârşite şi vara , în scurt timp începe facultatea , chiar nu am nici pic de răbdare , mă omoară curiozitatea dar de aia nu am uitat de blog si până când am inspiraţie , pasiune şi chef voi scrie cât pot.
Acum ceva timp , am avut deosebita onoare de a fi invitat de către Sergiu Bălăeş de a scrie pe siteul “Muzica Nu Ucide” , www.muzica-nu-ucide.ro . Bineînţeles , am acceptat fără a sta prea mult pe gânduri deoarece muzica e una din pasiunile mele cele mai arzătoare. Acum , după ceva timp , vacanţă , muncă şi alte preocupaţii , am reuşit să scriu primul meu post. Vă invit pe toţi cei pasionaţi , să aflaţi că muzica nu ucide , prin a citi un articol despre Johnny Cash , una din legendele muzicii secolului XX .
Aveţi aici , un scurt sneak pe
ak la articol.
“Hello , I’m Johnny Cash” au devenit cuvintele legendare cu care acest renumit artist îşi incepea orice concert. Dacă e să purtăm o conversaţie despre istoria muzicii , artişti care au avut un cuvânt de spus sau au fost chiar o mare influenţă în lumea muzicii , trebuie să-l menţionăm neapărat pe Johnny Cash.
J.R Cash s-a născut la data de 26 februarie 1932 în Kingsland Arkansas având ca părinţi pe Ray şi Carrie Rivers Cash care pe lângă Johnny au mai avut 6 copii.
Johnny şi-a pus bazele carierei muzicale la o vârstă fragedă , cea de 5 ani , cântând cu familia în timp ce lucrau la ferma de bumbac pe care o deţineau……….. Citeşte mai mult pe Muzica Nu Ucide.
Radiohead – creativitate fără limite
Aviz – muzica celor de la Radiohead este destinată unui public restrâns.
Originari din Marea Britanie ,Radiohead , se formează în 1986 din câtiva adolescenţi iubitori de muzică care pe parcurs ajung să devină una dintre cele mai apreciate formaţii pe plan mondial , totuşi pe o arie restrânsă de ascultatori , muzica lor fiind una foarte pretenţioasă , deranjantă , apăsătoare şi grea pentru urechile multora dintre noi. Spun asta , pentru că sunt un ascultator împătimit radiohead , de când am auzit acum vreo 5 ani piesa Karma Police şi trebuie să admit că la început am fost doar un fan de 2 piese şi am ajuns foarte foarte greu să le apreciez muzica pe deplin ; e nevoie de momentul şi mood-ul ideal pentru ca în acea clipă când asculţi piesa să o poţi aprecia şi să îţi 
doreşti să o pui pe repeat.
Evoluţia muzicală a celor de la Radiohead poate fi apreciată de la un album la altul , de la o piesă la alta , prin versuri neobişnuite , riffuri şi linii de chitară la primul auz nepotrivite , chiar psihedelice , o voce la care ai tendinţa sa îi aplici atributul de “mâţâit” , tobe care zboară in afara standardului de ritm , toate acestea aduc din partea Radiohead un “feeling” extraordinar , un efect afrodisiac al pieselor , care asupra mea cel puţin au acel efect de paranoia , high … Creep ( recunosc , asta sunt )
Dacă privim bine , sunetul experimental influenţat de jazz (în special pe ultimele albume ) , electro , muzică clasică … influenţa care o au The Beatles asupra Radiohead , foarte greu percepută, aduc a extindere a creativităţii dincolo de limite , ieşită din banal , ambiguu … poate spus putin cam dur , îmbinându-se într-un gen greu de categorizat , poate un alternative după cum spune gura mass-mediei.
Ca să nu ies din sferă ( m-a luat valul , ascultand un concert de-al lor ) Thom Yorke , Jonny Greenwood , Ed O’Brien , Colin Greenwood , Phil Selway îmbină minunăţia muzicală care o numim azi , Radiohead. Baietii au lansat de-a lungul carierei , începând din 1993 , 7 albume , care mai de care mai interesant în ceea ce priveşte stilul pieselor dar fiecare în parte având ceva special. În opinia mea albumele The Bends şi neaparat piesa The Bends ( guitar rape la 1:50 ) , OK Computer sunt cam cele mai captivante şi mai “neobositoare” la ascultat ore in şir dar şi celorlalte merită acordat timp şi urechi ciulite.
Dacă aveţi vreodată curiozatea (în caz că nu îi cunoaşteti) sau dacă aveţi chef de a asculta şi a aprecia muzica lor pe cât se poate , vă sfătuiesc să luaţi toate albumele , un pahar de coniac , o ţigară sau un joint dacă aveţi , să stingeţi lumina , puneţi căştile pe urechi şi daţi drumul la piese.
Pentru început vă recomand piesele Karma Police şi Creep ( aveti link mai sus si la piesa săptămânii ) , High & Dry , Paranoid Android , Fake Plastic Trees şi I might be wrong ( I hope not )
Enjoy şi Atenţie , Excesul de Radiohead poate provoca supradoză sau dependentă , ascultaţi cu masură.
Chillout sessions , vol. I
M-a troznit o idee , m-a troznit cam tare şi am decis să o pun în aplicare… şi anume când găsesc nişte piese faine de un anumit gen , să pun un playlist cu ele. Aşa că , s-a născut Chillout sessions , se vor naşte şi alte sessions când voi simţii nevoia.
Până atunci , vă las cu 10 piese , luate la întâmplare din lista de preferinţe , care sper că vor avea acel efect liniştitor care-l au şi asupra mea. Enjoy.
1. Aerosmith – I Don’t Wanna miss a thing ( din filmul in care Bruce Willis….. MOARE )
2. Bon Jovi – You Want to make a memory
3. Bryan Adams – Heaven , Live
4. James Blunt – You’re Beautiful
5. Kylie Minogue feat. Nick cave – Where the wild roses grow
6. Leona Lewis – Run , Live
7. Lifehouse – You and Me
8. Limp bizkit – Behind blue eyes
9. Sarah Connor – From Sarah with love
10. Ville Valo feat. Natalia Avelon – Summer Wine
John Mayer – Blues cu suflet de piatră
Cum iar m-am luat cu distracţia am fost cam leneş să scriu ceva dar de câte ori îl aud pe John Mayer , cam 3-4 ore zilnic , am decis să scriu ceva.
Iaca proaspăt venit de la Valea Ierii şi odihnit bine , chefuit si beut bine , stat pe la preteni că nu am chef de casa de zi cu zi , urmează să vă scriu câte ceva cu şi despre John Mayer , un artist cum nu mai rar am văzut. N-am să va relatez toata istoria dar de aia sper să vă delectaţi şi să apreciaţi muzica lui măcar 1% din cât o apreciez eu , car
e de 3 luni îl ascult fără oprire.( pauză de ţigară )
Octombrie 16, 1977 a fost ziua în care acest minunat cântăreţ a fost adus la viaţă. Mulţi chitarişti îl ştiu ca fiind elevul lui Eric Clapton , mod în care acesta a ajuns să ne încânte cu bluesuri de calitate. John Mayer a atins succesul odată cu piesa Say , care a apărut pe coloana sonoră a filmului de succes The Bucket List. El îşi începe cariera cu albumul Inside Wants Out (1999) după care urmează Room for Squares (2001) , Heavier Things (2003) şi Continuum (2006). În 2005 , acesta înfiinţează împreună cu câţiva alţi artişti John Mayer Trio cu care încă continuă să ne încânte.
John Mayer este pentru mine şi mă gândesc pentru mulţi alţii unul dintre cei mai buni compozitori , chitarişti , cântăreţi contemporani . Compoziţii cu versuri extraordinare care pur şi simplu m-au băgat în boală apar pentru prima dată pe albumul de blues , Continuum. De pe acest album TREBUIE ascultate piesele Belief , Slow Dancing in a burning room şi Waiting on the world to change ( vă dau variantele live pentru că au nişte solouri de chitară incredibile din partea artistului ).
Alte piese d-ale lui Mayer , de pe albumele care începeau transformarea stilului său către blues ar fi Neon , Something’s missing şi Your body is a wonderland , cea din urmă fiind piesa cu care Mayer a câştigat o mulţime de premii.
Cam atât deocamdată , sper să vă placă John Mayer pentru cei care nu l-aţi ascultat până acum , ne scriem şi ne citim sooooooooonn I hope. Până atunci , Enjoy the days , mergeţi 13 august 2009 de la ora 21 să beţi un AGWA Coca Leaf în Le General şi să ascultaţi coveruri din partea trupei de acoperire + în Chios dacă e vreme bună în weekend. Hai Gea !!
Mini-vacanţă pt. Cartof
După ce am trudit şi mi-am mâncat nervii cu wordpressu , am reuşit să fac blogu aşa cum am vrut ( pe cât se poate ). Acuma io îmi iau rucsacu in spate , chitara pe dreapta , sticla de bere pe stânga şi o tulesc la Valea ierii până duminică seara. Pentru că nu suntem dezorganizaţi , Melomanu va scrie câte ceva.
Promit că încerc să pun câteva poz(n)e de la valea ierii , când mă întorc.
Vă doresc o săptămâna cu soare , ştrand , bere , mici şi ce mai vreţi voi şi dacă aveţi chef de muzică bună , Trupa de Acoperire vă aşteaptă cu o mulţime de coveruri bengoase , Vineri de la 22 in Le General şi dacă vremea e bună , sâmbătă si duminică de la 19 pe terasa Chios.
Am revenit din vacanţă !!
Deci , Aşadar şi în concluzie , am venit din vacanţă , după un BAC foarte stresant (vai ce urât mint ) a urmat o tabară relaxantă , multe pahare de multe feluri cu multe feluri de alcoale , apoi câteva ieşiri pe la ştrand , dormit , înscris la facultate , admis la facultate , ocupat loc. Am intrat unde am vrut , vezi doamne , la Litere … Engleză – Finlandeză şi ca să râdeţi puţin de ruşinea mea , vă zic că am intrat cu 7,47 ( atâta am învăţat în liceu , care este ) , dar am intrat.
Mă gândesc că pe viitor dacă nu-mi fură calculatoru şi vara asta , o să postez câteva chestii mai multe , am ceva ceva în cap dar poate îmi daţi careva vreo idee despre ce v-ar mai place să videţi pe blog. Acum să vă dezvălui cam despre ce vom scrie pe blog ( e mister şi în capu’ meu … ) , aş începe cu John Mayer , …… spaţiu , lipsă idee …… ceva Pink Floyd , încă 3 căsuţe care se vor intitula ” Blogurile pe care le urmărim , şi de ce” ; ” Despre Noi şi viaţa noastră ” ; ” Piesa săptămânii” şi ” Banner exchange” ( odată ce îmi înving lenea să fac un logo ).
Dacă dau cumva de domnu’ Mishu Calian şi ajung la comun acord cu el , poate trec blogu pe .ro şi fac ceva schimbări de imagine. Vă doresc zile de vară plăcute , beri reci , multe ieşiri la ştrand şi vă rog încă o dată să nu vă sfiiţi să îmi scrieţi ce v-ar place să vedeţi pe blog.
Până ce îmi vine idee de post nou , mă duc să beau 2-3-14 beri şi revin. Salut.
O chitară , o tabără şi un mentor.
Vă salut din stress , oboseală şi ce-o mai fi după un examen oral la Limba Română la care am luat 9,50 şi pentru că îs mândru, am decis să scriu cu diacrtice dom’le. Cu toate că îs ocupat cu măturatu…învăţatu, am decis să vă scriu câte ceva.
Să mai ziceți că suntem un popor idiot !!! Da , suntem , dacă gândiți și voi ca mine , adică , “Omul cu multe idei , se numește Idiot ! “. Din acest punct de vedere ( bine că port ochelari ) , am tot respectul din lume pentru Domnul Silvan Stâncel pentru ideea genială de a organiza o tabără pentru tineri pasionați și doritori să învețe tainele chitării , fie ea acustică , clasică sau electrică , tabăra făcând parte din conceptul Acustic Live.
De ce zic că mentorul meu poate fi și mentorul tău? De ciudă na ! Anul trecut , pe undeva prin octombrie am dat de un profesor de chitară excelent și în același timp un om extraordinar ( cu o răbdare de fier pentru leneșii ca mine ) și anume Andrei Roșulescu. Andrei este un chitarist pentru care pot să zic : ” Jos Pălăria ! ” ; vă sfătuiesc să mergeți cu încredere la el la ore să vă învețe , dacă sunteți pasionați de chitară. Și că tot vorbeam de tabără , din data de 24 până in 30 August îl găsiți acolo ,el fiind unul din profesorii care te învață să zdrăngănești. Poate cei din voi , împătimiți ai rockului l-ați vazut acum câțiva ani pe Andrei Roșulescu cântând cu trupa Seven. 
Dacă nu știați , Andrei a mai publicat o carte extraordinară, una din puținele de acest gen și anume “Introducere în studiul Chitarei electrice” , fiind dedicată chitaristului care are câteva cunostințe de bază în domeniu chitarei. Cartea o puteți găsi în magazinele M&C Musical din toată țara sau puteți să o cumpărați direct de la autor , prin e-mail la arosulescu@yahoo.com . Pentru mai multe informații aruncați un click pe Andrei Roșulescu în blogroll.
Aici aveți o poznă din tabăra de anul trecut.
Ca să revin la ideea taberei , aceasta se va desfășura între 24 si 30 August 2009 la pensiunea Râmeț și vă sfătuiesc , dacă vă permite criza financiară , timpul sau alte probleme ,să mergeți neapărat. Veți avea niște profesori si îndrumători deosebiți și experimentați. Mai multe detalii găsiți pe www.tabarachitara.blogspot.com . Cât despre Silvan Stâncel , nu vă pot spune prea multe pentru că nu-l cunosc personal dar îi mulțumesc încă o dată pe această cale pentru înțelegere și ca să nu vă las în baltă , faceți bine și intrați pe www.silvanstancel.ro și ascultați-i muzica.
“Acustic Live” este un proiect și marcă Silvan Stâncel care urmărește promovarea muzicii acustice și a artiștilor care produc muzică acustică indiferent de stil și gen. Drepturile de a promova acest proiect mi-au fost acordate de către Silvan Stâncel.
© Toate drepturile rezervate | Silvan Stâncel , Alba Iulia , 2008.
Puţină sare peste…
… niste piese care le pot categoriza foarte greu … totusi , oldies , soft , mai clasice si in special geniale.
Cu toata oboseala acumulata pe parcrusul a doua saptamani , mi-am facut timp si sa mai scriu cate ceva , mai ales ca am gasit din intamplare cateva piese geniale. Piese le-am gasit ba “surfuind” pe youtube din plictiseala , ba trimise de ceva prieteni. E vorba de niste piese linistite , soft , unele R&B , altele pop , rap si asa mai departe…. dar cu putin rock “twist-off” ( nu e vorba de capacu de ursus sau de tuborg ) .
Melodiile , 6 la numar , pe care le-am ales … care este , pot spune ca sunt compuse genial de catre artistii originali , dar pentru pretentiosii ca mine care au chef sa dea din cap in fata calculatorului langa o sticla de pepsi de 2 juma si chitara in brate , s-au gasit unii si mai destepti care sa puna ceva ritmuri de zbenguiala peste piese.
Prima piesa ( Multam Farkas ) , Careless Whisper , original cantata de Wham / George Michael , a luat o intorsatura de heavy rock la initiativa trupei Seether care a facut un cover exceptional . Eu am placerea sa ascult amandoua variantele oricand , oriunde , cu oricine. Aveti aici variantele : Seether – Careless Whisper , George Michael / Wham – Careless Whisper .
Piesa cu numaru’ 2 e o piesa pentru care pot folosi linstit termenul “eargasm” . Pur si simplu de sambata incoace , cand am gasit piesa , e pe reapeat in winamp , pe ipod si oriunde se poate… si ca sa nu va tin in suspans , e vorba de piesa Kiss from a rose , varianta trupei Allyria … original cantat de Seal pentru cei care nu ati auzit. Iarasi anexez de pe tovarasu’ youtube : Seal – Kiss from a rose si Allyria – Kiss from a rose .
Bine cunoscuta Umbrella a dom’soarei Rihanna , a ajuns sa fereasca de ploaie si intr-o forma de punk-heavy-rock , acoperind trupele Vanilla sky , Lillasyster sau McFly .
Iaca un R&B sau ce ar vrea sa fie , iaca tot bun si iaca original Justin Timberlake. Piesa “Cry me a river” o gasiti dupa cum v-am spus si in varianta rockuita , buclucasii fiind Lostprophets . Justin – Cry me a river , Lostprophets – Cry me a river .
Poate inca o piesa care o stiti : Obladi Oblada de la Beatles , trasnformata cu mult succes si scandal de catre The Offspring in piesa Why don’t you get a job.
Ca sa intram putin si in sfera rapului , va sugerez piesa Crank That – Soulja Boy ( mdaaaaa . ” curat , murdar ” ) , dar totusi varianta rockuita a unui tobosar de nota 11 din 10 posibil , mai precis , Travis Barker – Crank that remix . Sper sa nu incasez injuraturi pentru piesa originala prea tampita , dar risc orice pentru varianta lu’ Travis.
Sper ca va place cam ce am ales , oricum … lista poate continua cu multe altele. Daca sunteti interesati si de altele sau daca vreti variantele mp3 la Seether si Allyria lasati un comment si va trimit prin mail / messenger .
Va las in pace si urmez “sfatu” lu’ tata : ” Mars copile la invatat ca ai BAC-u “.
Crește sau scade Voltaju’ ?!
Ne-am hotarat in sfarsit sa scriem ceva dupa o pauza de lene… de data asta despre o trupa romaneasca care pot zice si-a schimbat stilul pe parcursu’ anilor , dupa parerea noastra tot mai mult spre comercial.
Voltaj incoace Voltaj incolo , mai precis : Calin Goia – Voce ; Gabi Constantin – chitara ; Bobby Stoica – Clape ; Valeriu Ionescu – chitara bass ; Oliver Sterian – Tobe.
Cred ca nu este om in tara asta nu fi auzit de Voltaj.Trupa a fost infiintata in anul 1982 de Cristi Minculescu , actualul vocal Iris , pentru cei care nu stiati.Trupa aborda pe atunci un stil Hard-Rock cu ceva influente de metal. Pentru multa lume , Calin Goia , actualul solist este considerat responsabil cu infiintarea trupei dar acesta a “preluat” voltajul mult mai tarziu dupa infiintare.
Schimbarea stilului muzical este inevitabila la majoritatea trupelor dar o formatie de talia Voltajului la vremea aceea , precum si niste declaratii ale membrilor faceau imposibila schimbarea. Imi amintesc un concert de prin 2001-2002 la festivalu’ berii din Cluj cand inca mergeam cu parintii de mana ca sa imi dau plamanii pe afara la voltaj. Pe atunci spuneau baietii ca nu se vor schimba niciodata si ca vor canta aceeasi muzica. Deja era in inceputuri schimbarea… piese ca Albinutza , Ban de ban , Asta-i Viata ( prelucrare Queen – We will rock you ) si altele dadeau tonul. “Electronizarea” trupei a inceput prin ‘98 si a fost pus punctul pe “I” odata cu albumele “…Tu” si “424″. Dezamagirea mea a venit odata cu super mediatizarea piese Pata pe tine care e in lista pieselor care nu-mi doresc sa le aud niciodata. Din pacate in Romania e inevitabila trecerea spre muzica super comerciala.
Orice am spune si oricat ne-am invarti Voltaj tot Voltaj ramane… daca nu ati prea ascultat luati Best Of Voltaj si ascultati. Astept ceva pareri. Pentru putina largire a culturii muzicale va sfatuiesc sa ascultati albumele voltaj pentru ca veti gasi niste piese extraordinar de bune. Aveti aici lista cu albumele lansate pe parcursul carierei muzicale : “Pericol de moarte” ; “Asta-i Viata” ; “Risk Maxim 2″ ; “Bungee” ; “3D” ; “…Tu” ; “424″ ; “Scrisoare” ; “Noapte buna” ; “Povestea oricui” ; “Integrala voltaj” ; “Revelator” … si un best of din anul 2003.
Pe parcursul anilor au luat parte in compozitia trupei:
Cristi Minculescu (voce)
Adrian „Adi“ Ilie (chitară)
Horaţiu Rad (bas)
Nikki Dinescu (tobe)
Gabi Nacu (chitară)
Cristi Ilie (voce)
Amedeo Bolohoi (chitară)
Dan Mateescu (bass)
Doru Istudor „M. S.“ (tobe)
Bogdan Cristea (vocal)
Cristi Marinescu (chitară)
Doru Borobeică (bass)
Manuel Savu (chitară)
Cartof
Melomanu'
