A inceput…
… sezonul in care viata mi-i se schimba radical , a inceput sezonul in care ma ocup de pasiunile mele cel mai mult , a inceput sezonul in care portile posibilitatilor nelimitate se deschid , iesind valvoi valuri de inspiratie , calm , fericire , tristete , distractie , bani cheltuiti , muzica live pe-ndelete.
A inceput sezonul in care nu pun chitara in cui ore in sir , cantand pana imi tremura degetele , sezonul in care reiau cititul ca si rutina zilnica. Totodata sezonul acesta ma “imobilizez” la pat , cu monitorul in fata , pierzand nopti intregi ,neputand sa imi dezlipesc ochii de la episoadele noi din multimea de seriale care au reinceput… seriale precum :Bones ,Chuck , Californication , Criminal Minds , cele 3 CSI , Dexter , Fringe , Gossip Girl , Heroes , House , How I met your mother , Numb3rs , The Mentalist plus cateva care le uit pe moment.
Acest sezon , pe care-l asociez numai si numai cu toamna , vine de data asta mai repede calcand peste zilele prea calde de sfarsit de vara dar sunt optimist ca voi avea acelasi spirit in mine. Cu acest inceput , vine si sfarsitul unei perioade crunte , care ma scapa de puscaria si incultura pe care o numim Liceu, care , poate , pentru multi au fost cei mai placuti ani din viata , pentru mine fiind doar o parte a vietii in care majoritatea adolescentilor treceau prin crize urate de personalitate , o perioadata in care toti incercau sa impresioneze cu ceva dar nu le reusea deloc 
. Odata cu facultatea , sper sa vad oameni cu o personalitate definita , oameni pe care poti sa-i apreciez doar pentru ceea ce sunt , nu pentru ceea ce incearca sa arate.
Dupa cum am spus , aceasta perioada aduce pentru mine dedicatie in toate cele multe sau putine activitati care le am sau care le voi avea. Cum aceste timpuri aduc inspiratie , vor fi mai multe posturi , sper si mai bune. Tot in acest timp al anului reusesc sa inving lenea cea de toate zilele ; pot sa exemplific schimbarea , putin cam brut , prin piesele Desperado – Lenea , cu trecere la Betivan Ratat ( din cauza distractiilor care urmeaza si nu ca as fi eu betivan ).
Lasand acestea deoparte , va doresc un an scolar cat mai bun , la melomanu’ unu si mai bun sa aiba timp si mai mult sa mai scrie . Va mai doresc un an bun si stresiuni usoare pentru cei care acum incep cursurile la scoli mai inalte. O sa fie cateva surprize ; stati antena !
Jason Mr. A-Z
Mini-vacanţă pt. Cartof
După ce am trudit şi mi-am mâncat nervii cu wordpressu , am reuşit să fac blogu aşa cum am vrut ( pe cât se poate ). Acuma io îmi iau rucsacu in spate , chitara pe dreapta , sticla de bere pe stânga şi o tulesc la Valea ierii până duminică seara. Pentru că nu suntem dezorganizaţi , Melomanu va scrie câte ceva.
Promit că încerc să pun câteva poz(n)e de la valea ierii , când mă întorc.
Vă doresc o săptămâna cu soare , ştrand , bere , mici şi ce mai vreţi voi şi dacă aveţi chef de muzică bună , Trupa de Acoperire vă aşteaptă cu o mulţime de coveruri bengoase , Vineri de la 22 in Le General şi dacă vremea e bună , sâmbătă si duminică de la 19 pe terasa Chios.
Am revenit din vacanţă !!
Deci , Aşadar şi în concluzie , am venit din vacanţă , după un BAC foarte stresant (vai ce urât mint ) a urmat o tabară relaxantă , multe pahare de multe feluri cu multe feluri de alcoale , apoi câteva ieşiri pe la ştrand , dormit , înscris la facultate , admis la facultate , ocupat loc. Am intrat unde am vrut , vezi doamne , la Litere … Engleză – Finlandeză şi ca să râdeţi puţin de ruşinea mea , vă zic că am intrat cu 7,47 ( atâta am învăţat în liceu , care este ) , dar am intrat.
Mă gândesc că pe viitor dacă nu-mi fură calculatoru şi vara asta , o să postez câteva chestii mai multe , am ceva ceva în cap dar poate îmi daţi careva vreo idee despre ce v-ar mai place să videţi pe blog. Acum să vă dezvălui cam despre ce vom scrie pe blog ( e mister şi în capu’ meu … ) , aş începe cu John Mayer , …… spaţiu , lipsă idee …… ceva Pink Floyd , încă 3 căsuţe care se vor intitula ” Blogurile pe care le urmărim , şi de ce” ; ” Despre Noi şi viaţa noastră ” ; ” Piesa săptămânii” şi ” Banner exchange” ( odată ce îmi înving lenea să fac un logo ).
Dacă dau cumva de domnu’ Mishu Calian şi ajung la comun acord cu el , poate trec blogu pe .ro şi fac ceva schimbări de imagine. Vă doresc zile de vară plăcute , beri reci , multe ieşiri la ştrand şi vă rog încă o dată să nu vă sfiiţi să îmi scrieţi ce v-ar place să vedeţi pe blog.
Până ce îmi vine idee de post nou , mă duc să beau 2-3-14 beri şi revin. Salut.
Muzica şi filmul – câteodată o combinaţie cartofoasă (2)
M-am hotărât până la urmă să fac o continuare a postului anterior, pentru că mai sunt câteva filme care se încadrează in tema asta pe care vreau să le recomand.
După cum am menţionat mai jos, Jack Black, actorul principal al filmului “The School of Rock” este membru al trupei Tenacious D. Ei bine, s-a făcut un film care “prezintă formarea trupei”. Filmul se numeşte “Tenacious D in the Pick of Destiny“. Filmul, după cum a spus prezintă presupusa formare a trupei, şi căutarea dintelui lui ăla necurat, care era sculptat într-o pană de chitară, care se presupunea că aduce succesul. Băieţii o încurcă rău de tot şi îl aduc pe Mr. Fire pe pământ. Oricum, filmul merită văzut. Pe lângă faptul că e o comedie bună, coloana sonoră conţine piese rockăreşti foarte bune. Mulţumiri Freak că mi-ai adus aminte de film. 
Al doilea film de care vorbesc în postul ăsta, e “Raise your Voice” cu don’şoara Hillary Duff. Este vorba despre o fată care s-a dus la o şcoală de muzică pe timp de vacanţă minţindu-l pe tatăl ei. Oricum filmul are o grămadă de piese făinuţe. Merită vizionat.
Ultimele două filme pe care le voi menţiona fac parte din palmaresul cunoscutului regizor Tim Burton. O altă colaborare de succes a regizorului cu Johnny Depp, pe lângă “Sweeney Todd: The Demon Barber on Fleet Street“, este “The Corpse Bride“. Filmul este despre un tânăr care se căsătoreşte din greşeală cu o domnishoară decedată. Pe lângă povestea foarte interesantă avem şi muzica de calitate, având în vedere că filmul e un muzical. După cum spuneam, la Tim Burton, atmosfera e de toată lauda, iar animaţia asta nu face excepţie. 
Ultimul film de care am să vă zic este “The Nightmare Before Christmas“. Este, ca şi filmul de dinainte, o animaţie muzicală. Pot zice despre el că este un “must see”. Vă promit că nu aveţi cum să regretaţi că l-aşi văzut.
Acestea fiind spuse, nu îmi rămâne de zis decât vizionare plăcută şi pe mai târziu!!
Muzica şi filmul – câteodată o combinaţie cartofoasă
După ceva vreme de la ultimul post, vreme în care am vizionat nişte filme interesante, la îndemnu’ colegului m-am hotarât să vă detaliez câte ceva despre respectivele opere cinematografice.
Fără prea mult tam tam am să încep cu filmul pe care l-am văzut cel mai recent. Se numeşte “The School of Rock” şi îl are ca actor principal pe Jack Black, membru al trupei Tenacious D. Acesta joacă rolul unui tip pe nume Dewey Finn care e dat afară din trupa de rock din care făcea parte şi se “angajează” ca suplinitor la cea mai prestigioasă şcoală din oraş, sub numele prietenului cel mai bun. Dewey descoperă că elevii clasei pe care ar fi trebuit să o suplinească au talente la diferite instrumente şi formează cu ei o trupă pe care mai târziu o numesc “The School of Rock”. Ei bine, cu trupa asta tinerică participă la “Battle of the Bands” dar trupa din care a fost dat Dewey afară câştigă concursul. 
Filmul merită văzut! Îl recomand cu toată căldura împătimiţilor muzicii rock, având în vedere că pe parcursul întregului film suntem delectaţi cu nişte muzică de calitate.
Următorul film pe care îl menţionez este “The Rocker“. Are un fir al evenimentelor asemănător cu cel al filmului anterior, dar oricum merită văzut.
Al treilea film de pe lista noastră este “Sweeney Todd the Demon Barber of Fleet Street“. Filmul este un fel de muzical horror. Atmosfera e specifică filmelor lui Tim Burton, iar actorul principal e Johnny Depp, actor care a lucrat frecvent cu acest regizor. Filmul este despre un bărbier care omoară oameni, pe motivul că oamenii nu merită să trăiască. Apoi victimele devin placinte. Oricum, lăsând de-o parte ideea sadică a filmului, soundtrackul face toţi banii. 
Ultimul film pe care îl amintesc este “August Rush“. Nu am decât cuvinte de laudă pentru filmul ăsta. Am să vă spun în mare ce se întâmplă, dar nu vreau să vă stric surpriza. Filmul prezintă povestea unui copil care îşi găseşte părinţii cu ajutorul muzicii. Nu vreau să dezvălui prea multe pentru că filmul merită “experimentat”. Oricum e un film care e menit să vă lase cu gura căscată.
Sper că v-am sporit puţin curiozitatea. Toate filmele menţionate merită văzute, fiind muzicale de calitate, nu în gen “Highschool Musical”, cu tinerei care se cântă. Până data viitoare, numai bine!
O chitară , o tabără şi un mentor.
Vă salut din stress , oboseală şi ce-o mai fi după un examen oral la Limba Română la care am luat 9,50 şi pentru că îs mândru, am decis să scriu cu diacrtice dom’le. Cu toate că îs ocupat cu măturatu…învăţatu, am decis să vă scriu câte ceva.
Să mai ziceți că suntem un popor idiot !!! Da , suntem , dacă gândiți și voi ca mine , adică , “Omul cu multe idei , se numește Idiot ! “. Din acest punct de vedere ( bine că port ochelari ) , am tot respectul din lume pentru Domnul Silvan Stâncel pentru ideea genială de a organiza o tabără pentru tineri pasionați și doritori să învețe tainele chitării , fie ea acustică , clasică sau electrică , tabăra făcând parte din conceptul Acustic Live.
De ce zic că mentorul meu poate fi și mentorul tău? De ciudă na ! Anul trecut , pe undeva prin octombrie am dat de un profesor de chitară excelent și în același timp un om extraordinar ( cu o răbdare de fier pentru leneșii ca mine ) și anume Andrei Roșulescu. Andrei este un chitarist pentru care pot să zic : ” Jos Pălăria ! ” ; vă sfătuiesc să mergeți cu încredere la el la ore să vă învețe , dacă sunteți pasionați de chitară. Și că tot vorbeam de tabără , din data de 24 până in 30 August îl găsiți acolo ,el fiind unul din profesorii care te învață să zdrăngănești. Poate cei din voi , împătimiți ai rockului l-ați vazut acum câțiva ani pe Andrei Roșulescu cântând cu trupa Seven. 
Dacă nu știați , Andrei a mai publicat o carte extraordinară, una din puținele de acest gen și anume “Introducere în studiul Chitarei electrice” , fiind dedicată chitaristului care are câteva cunostințe de bază în domeniu chitarei. Cartea o puteți găsi în magazinele M&C Musical din toată țara sau puteți să o cumpărați direct de la autor , prin e-mail la arosulescu@yahoo.com . Pentru mai multe informații aruncați un click pe Andrei Roșulescu în blogroll.
Aici aveți o poznă din tabăra de anul trecut.
Ca să revin la ideea taberei , aceasta se va desfășura între 24 si 30 August 2009 la pensiunea Râmeț și vă sfătuiesc , dacă vă permite criza financiară , timpul sau alte probleme ,să mergeți neapărat. Veți avea niște profesori si îndrumători deosebiți și experimentați. Mai multe detalii găsiți pe www.tabarachitara.blogspot.com . Cât despre Silvan Stâncel , nu vă pot spune prea multe pentru că nu-l cunosc personal dar îi mulțumesc încă o dată pe această cale pentru înțelegere și ca să nu vă las în baltă , faceți bine și intrați pe www.silvanstancel.ro și ascultați-i muzica.
“Acustic Live” este un proiect și marcă Silvan Stâncel care urmărește promovarea muzicii acustice și a artiștilor care produc muzică acustică indiferent de stil și gen. Drepturile de a promova acest proiect mi-au fost acordate de către Silvan Stâncel.
© Toate drepturile rezervate | Silvan Stâncel , Alba Iulia , 2008.
mici , gratare , bere si “urari de bine”
Cu totu’ ca am avut o saptamana plina de simulari si pregatiri pentru BACu lu’ peste am reusit cat de cat sa-mi fac timp sa ma relaxez si sa fac modelu’ pentru urmatoarele postari.Inainte de ultimele excavatii prin youtube o sa va povestesc cam ce si cum s-o intamplat azi pe la mine prin ograda.
Ziua , am inceput-o devreme de tot. La 1:30 noaptea ma trezesc exclamand celebrul citat Erdeesh : Bagami-as p*** in portocala voastra ” . Distinsii domni de la Oringi au probleme cu reteaua si sms-urile ajung cu 3-4 ore mai tarziu.Nici o problema cat timp pot sa dorm… dar vezi doamne’ , la 4:30 dimineata suna alarma de la telefon – Merge taicameu la Pescuit. Putin nervos , ma pun totusi inapoi in pat ca la 6:45 sa explodeze roata de la TIRu’ care facea ture prin Clujana dar mai grav… am crezut ca ii 12:00 ceas si intarzii la ore de chitara. Cobor ca un zombi in bucatarie ( ca e la demisol ) ca sa am surpriza ca nu mai este cafea si de nervos ce eram m-am dus pana la non-stop sa cumpar, in pijama. Beau cafeaua linistit , ma uit la ceva serial apoi plec la ore , cu chitara in spate si inca un ghiozdan ca doara dupa ore m-o pus dracu sa ma duc sa lipesc afise cu “muZA 2009″ (mda .. cu chitara in spate ) . Vin linistit acasa pe la 17:00 insetat , infometat si grabit fiind , imi cade din buzunar telefonu’ si mp3u’ IN TAXI ! ( Noroc pe mine ca o fost tanaru’ Domn destul de binevoitor si le-o adus inapoi.
Stand linistit cu doza de bere’ in mana , ciocnind cu tata obosit dupa pescuit , prajim ceva mici , gratare si ne punem sa mancam in curte.Pe cand am zis ca in sfarsit am ocazia sa fiu relaxat incepe distinsu’ domn din vecini sa scoata si sa bage , sa coboare arhangheli ,sfinti si Dumnezei… parca a zis si ceva de dracu’ ). Citez cu cenzura si tradus din ungureste una din urari : ” Fu**-i Du****ii si Arhanghelii mamicutei ei de betiva ordinara.” Deja stiam despre ce eram vorba cand am auzit sirenele de la salvare.Is obisnuit ca cel putin de 2-3 ori pe an, Soacra lu’ vecinu’ , in varsta de vreo 75 de ani ,sa traga o betie dulce ca o cireasa …. pe nume “coma alcoolica”. Dar atata’ de bine mi-o cazut gratarele si berea dupa urarile astea.
Pun punct aici si sper sa nu mai fie evenimente neplacute azi. Urmeaza cat de curand ( si de data asta promit ) ultimele sapaturi si apoi cate ceva despre festivalu’ de saptamana viitoare. Vedeti voi maine. Acu’ va doresc o sara placuta ca io ma duc afara la aer sa-l poluez cu o tigare si sa cetesc ceva cat ii lumina.
Un cartof in forma de muzica… sau invers ?
Dupa cum urmeaza , impreuna cu un altu , o sa va aratam ce credem noi despre muzica , pe langa o sa mai fie ceva palavrageala fara sens da de aia zicem etc.
Am ales sa scriu cu numele de Cartof din n-shpe mii de motive. Ii prima porecla care am dobandito si 2 la mana , nu am chef sa mi se urce in cap lumea cand povestesc despre profesori sau elevi sau altceva cu totu’ ca mai am numa 2-3 luni si scap de liceu.Amin.
Primele chestii care o sa le scriem pe blog is numa niste variante in limba romana a unor posturi in engleza ( duh ) de pe wayofmusic al blogspotului ala vechi… ca ne-am plictisit de el si ne-o zis lumea sa nu ne credem mai dastepti ca scriem in engleza.Astea fiind spuse incepem incet incet sa traducem posturile de dincolo si sa le punem aci. In continuare sper sa avem ceva idei despre muzici cu care ne delectam in diferite situatii , pareri etc etc etc.
Cartof
Melomanu'
