Dupa cum am mentionat pana acum , am avut privilegiul de a fi invitat sa scriu pe un blog/site de muzica genial si anume Muzica Nu Ucide!
Din pacate din cauza unor probleme nu tocmai usoare nu am timpul , starea si inspiratia necesara de a scrie in ritmul in care as putea dar trecand peste aceste probleme , voi incerca dupa terminarea examelor sa fiu mai silitor. Pana atunci va las cu un articol scris de mine pe MNU!
Tristete , depresie , nostalgie , nevroza , gri ; parca niste cuvinte simbolice poeziei bacoviene , sunt cuvintele care caracterizeaza o perioada mai scurta sau mai lunga din viata fiecaruia dintre noi la un moment dat. Putem nega pana la atingerea abisului ca nu am trecut niciodata printr-o perioada ca aceasta ,dar de multe ori ne loveste atat de tare incat nici macar nu constientizam ce se intampla in jur. Tocmai iesind dintr-o asemenea perioada incerc , sper cu succes , sa va ajut pe viitor cu o mica parte dintr-un leac mai complex care a dat roade pentru mine … bineinteles un leac bazat pe muzica.
Leacul de care vorbesc il reprezinta un tanar de origine britanica, un artist desavarsit pe nume Jamie Cullum. Cu totul ca nu are timbrul v
ocal apropiat de cel al lui Frank Sinatra , acesta este cateodata poreclit “Frank Sinatra in Sneakers” datorita simtului artistic care il emana in fiecare piesa , fie proprie sau o prelucrare dupa alt artist. Nefiind un cunoscator desavarsit al Jazzului nu am realizat talentul extraordinar al acestui tanar artist imediat; ………………………………………………….
Restul articolului il puteti citi pe siteul “Muzica Nu Ucide” care il gasiti in side-barul din dreapta al paginii principale , fie in blogroll sau cu un simplu click AICI


ak la articol.


