Three Days Grace – Never too late for good music!

Three Days Grace sau 3DG după cum obişnuieşte să îi prescurteze majoritatea populaţiei cunoscătoare, se trag din ţara mamă a siropului de arţar. S-au adunat în ‘92 şi s-au despărţit în 1995 urmând să se reunească în ‘97. Pe scurt, Three Days Grace e o trupă de rock alternativ, care recent, şi când spun recent mă refer în ultimii ani, au avut un succes considerabil. Împătimiţii muzicii de calitate, care nu au auzit de ei, mai mult ca sigur au ascultat piesa “I don’t care” a trupei Apocalyptica, piesă realizată cu solistul trupei Three Days Grace.

Primul lucru pe care majoritatea ascultătorilor îl remarcă la Three Days Grace, să zicem, la o primă audiţie, e vocea frontmanului trupei, Adam Gontier, care se ocupă de voce şi de ritmurile şi armoniile de chitară. Din câte am adunat de pe reţea, Adam cântă în trupe de la vârsta de 12 ani, deci experienţa e inevitabilă, atât de vocalist, cât şi de writer. A fost o perioadă în care a fost la rehab, lucru care a pus în pericol existenţa trupei. Cu toate astea, în timpul în care a stat la reabilitare, Adam a scris versurile pentru al 2-lea album al trupei.  Vocea nu este tocmai ce se găseşte pe la toate trupele, ieşind în evidenţă mai ales prin faptul că schimbarea de la melodic la scream e făcută foarte bine, aparent uşor. Alternanţa respectivă permite mai multă flexibilitate pieselor, iar ca rezultat al acestui lucru, şi al talentului lui Adam de a scrie şi compune piesele, calitatea trupei creşte remarcabil.

Feelingul sau efectul  asupra ascultatorului se schimbă de la o piesă la alta şi de la un album la altul. Pe o parte sunt piese care inspiră singurătate şi melancolie, pe de altă parte sunt piese care te entuziasmează. Drept urmare subiectele pieselor sunt pe mai multe categorii, de la dragoste la dorinţa pentru ceva mai bun. În special al doilea album al trupei, numit “One-X”, se remarcă prin versurile pieselor, versuri cu o aură oarecum întunecată. Aceste versuri le poţi simţi cel mai bine atunci când treci prin o perioada grea a vieţii. Acest lucru nu e de mirare, având în vedere că versurile au fost scrise de solist în timpul şederii la reabilitare.

Un bun exemplu al versurilor din al doilea album, este piesa “Never Too Late“. Piesa vorbeşte pentru sine în cea mai mare parte. Pe scurt, piesa se adresează celor care vor să renunţe să lupte a.k.a. sinucidere. Deşi versurile sunt oarecum optimiste, sau tind spre un scop optimist, piesa are o atmosferă tristă incontestabilă. O altă piesă ar fi “Gone Forever“. Aş putea chiar zice că e piesa mea preferată de la Three Days Grace. Versurile piesei sunt despre o despărţire destul de dură, iar el încearcă să se convingă că ea nu îi lipseşte. Ceea ce mă atrage atât de mult la versuri, e conflictul interior pe care el îl are cu sinele.

În total, trupa a scos pe piaţă trei albume. Primul album, din 2003, e self-titled. Ca exemple, dintre cele mai bune piese de pe album, ar fi “I Hate Everything About You“, “Home“, “Let You Down” şi ” Now or Never “.

Al doilea album pe care l-a lansat trupa, menţionat anterior, se numeşte “One-X”, din 2006. Ei bine, nu pot decât să recomand absolut tot albumul. Fiecare piesă e extrem de specială în felul ei. Cel mai mult ies în evidenţă câteva piese, cum ar fi “Pain“, “Riot“, “Animal I Have Become“, “Running Away” sau “On my Own“.

Al treilea album, din 2009, intitulat “Life Starts Now”, a ieşit pe piaţă de curând, mai precis pe 22 Septembrie. Piesele pe care le recomand ar fi “World so Cold“, “Life Starts Now” şi “The Good Life“.

Membrii trupei:

Adam Gontier – Voce, chitară ritm, songwriter

Brad Walst – Chitară bass, backing vocals

Neil Sanderson – tobe, clape, backing vocals

Barry Stock – Chitară

În concluzie, Three Days Grace e o trupă prea puţin apreciată având în vedere calitatea pieselor, care e determinată atât de versuri excepţionale cât şi de instrumentale şi vocaluri de calitate. Recomand 3DG tuturor iubitorilor de muzică “adevărată” cum se zice în vocabularul colocvial a populaţiei.

Pagina oficială Three Days Grace

Pagina de MySpace a trupei

Audiţie plăcută şi… stay tuned!!!

Crește sau scade Voltaju’ ?!

Ne-am hotarat in sfarsit sa scriem ceva dupa o pauza de lene… de data asta despre o trupa romaneasca care pot zice si-a schimbat stilul pe parcursu’ anilor , dupa parerea noastra tot mai mult spre comercial.

Voltaj incoace Voltaj incolo , mai precis : Calin Goia – Voce ; Gabi Constantin – chitara ; Bobby Stoica – Clape ; Valeriu Ionescu – chitara bass ; Oliver Sterian – Tobe.

Cred ca nu este om in tara asta nu fi auzit de Voltaj.Trupa a fost infiintata in anul 1982 de Cristi Minculescu , actualul vocal Iris , pentru cei care nu stiati.Trupa aborda pe atunci un stil Hard-Rock cu ceva influente de metal. Pentru multa lume , Calin Goia , actualul solist este considerat responsabil cu infiintarea trupei dar acesta a “preluat” voltajul mult mai tarziu dupa infiintare.

Schimbarea stilului muzical este inevitabila la majoritatea trupelor dar o formatie de talia Voltajului la vremea aceea , precum si niste declaratii ale membrilor faceau imposibila schimbarea. Imi amintesc un concert de prin 2001-2002 la festivalu’ berii din Cluj  cand inca mergeam cu parintii de mana ca sa imi dau plamanii pe afara la voltaj. Pe atunci spuneau baietii ca nu se vor schimba niciodata si ca vor canta aceeasi muzica. Deja era in inceputuri schimbarea… piese ca Albinutza , Ban de ban , Asta-i Viata ( prelucrare Queen – We will rock you ) si altele dadeau tonul. “Electronizarea” trupei a inceput prin ‘98 si a fost pus punctul pe “I” odata cu albumele “…Tu” si “424″. Dezamagirea mea a venit odata cu super mediatizarea piese Pata pe tine care e in lista pieselor care nu-mi doresc sa le aud niciodata. Din pacate in Romania e inevitabila trecerea spre muzica super comerciala.

Orice am spune si oricat ne-am invarti Voltaj tot Voltaj ramane… daca nu ati prea ascultat luati Best Of Voltaj si ascultati. Astept ceva pareri. Pentru putina largire a culturii muzicale va sfatuiesc sa ascultati albumele voltaj pentru ca veti gasi niste piese extraordinar de bune. Aveti aici lista cu albumele lansate pe parcursul carierei muzicale : “Pericol de moarte” ; “Asta-i Viata” ; “Risk Maxim 2″ ; “Bungee” ; “3D” ; “…Tu” ; “424″ ; “Scrisoare” ; “Noapte buna” ; “Povestea oricui” ; “Integrala voltaj” ; “Revelator” … si un best of din anul 2003.

Pe parcursul anilor au luat parte in compozitia trupei:

Cristi Minculescu (voce)
Adrian „Adi“ Ilie (chitară)
Horaţiu Rad (bas)
Nikki Dinescu (tobe)
Gabi Nacu (chitară)
Cristi Ilie (voce)
Amedeo Bolohoi (chitară)
Dan Mateescu (bass)
Doru Istudor „M. S.“ (tobe)
Bogdan Cristea (vocal)
Cristi Marinescu (chitară)
Doru Borobeică (bass)
Manuel Savu (chitară)

Unu’ ieri, altu’ azi – Nightwish

Dupa seria de sapaturi prin youtube m-am pus pe cugetat si am venit cu ideea asta.  Seria asta e despre trupele care s-au schimbat pe timpu carierei. Acuma in bine sau in rau … voi decideti.

Ascultam mai devreme Nightwish si ma tot gandeam care dintre variantele trupei e mai buna? Varianta cu solista veche sau aia cu solista noua? Stilu’ ala vechi sau asta nou? Eu sincer sa fiu nu i-am dat de capat la problema asta. In caz ca nu stiati cate ceva despre ei sau chiar nu ati auzit veci de Nightwish (sa fim seriosi… se poate?), e o trupa de metal simfonic din “The great North” mai precis, Finlanda. La inceput, adica pe cand au iesit si ei din underground, trupa era compusa din:

Tuomas Holopainen   :  Clape

Erno “Emppu” Vuorinen   :   Chitara

Marco Hietala   :  Chitara Bass , Voce

Jukka Nevalainen  :   Tobe

Tarja Turunen   :  Voce

Unii considera ca pe vremea asta , Nightwish spargeau toate topurile. Au scos 5 albume intitulate : “Angels fall first” in 1997, “Oceanburn” in 1998, “Wishmaster”in 2000, “Century Child” in 2002 si “Once” in 2004. Pe atunci abordau un stil care ducea putin spre un gothic , doom , simfonic. In 2005 o intervenit schimbarea odata cu concedierea Tarjei.

Dupa 2 ani de stat si cautat, au venit cu Anette Olzon pentru voce. Calitati vocale foarte bune, dar un stil total diferit. Din cauza asta o trebuit sa isi schimbe putin abordarea privind genu’. Tenta aia spre gothic cam dispare si devine un fel de pop-rock dupa cum zic gurile rele. Altii  zic ca dupa ce Tarja a parasit trupa, Nightwish a murit, dar eu zic ca desi si-au schimbat stilu’ muzical putin, Nightwish e tot Nightwish. Instrumentalele sunt la fel de bune ca inainte. Dupa schimbarea solistei, Nightwish au scos doar un album, “Dark Passion Play” in 2007, da’ din cate am auzit mai lucreaza la unu’.

Am ales cateva piese de pe good ol’ Youtube sa va dau de exemplu, sa faceti comparatia intre variante:

De la vechiu’ Nightwish, cea mai reprezentativa cred ca e “Nemo”: http://www.youtube.com/watch?v=SO4LyKd-Hws

sau “Over the hills and far away”  http://www.youtube.com/watch?v=6UztEfwHt14

De la varianta noua a trupei, piesa “Bye bye beautiful”: http://www.youtube.com/watch?v=hTdhXxxWREo

sau “Amaranth”   http://www.youtube.com/watch?v=GdZn7k5rZLQ

Acestea fiind zise, inca nu m-am hotarat despre cine o sa fie urmatoru’ post din serie, da’ incerc sa nu va dezamagesc. Mai vedem…stay tuned!

Săpând prin youtube – partea cu clape

Dupa cum m-am sfatuit io cu colegu’, din seria “Săpând prin youtube” mie imi revine partea cu clapari, adica partea a II-a. Avand in vedere ca sunt un clapar in devenire, am fost interesat de coveruri si improvizatii pe pian. Ei bine, am dat de niste clapari si clapare care m-au lasat cu gura cascata.

I. Prima care mi-a sarit in ochi e tipa asta din Amsterdam pe nume Vika. Ceea ce m-a atras in directia ei au fost coverurile pe Metallica si Nirvana. Dar pe langa rock, fata asta mai face niste improvizatii de te lasa masca.

http://www.youtube.com/watch?v=viP-idrfupc – Metallica – Fade to Black (cover)

sau o improvizatie:

http://www.youtube.com/watch?v=m9nPCqCEoUw

Aaa da…mai e de mentionat faptu’ ca fata asta are aproape 190 de video-uri pe Youtube, deci chiar s-a pus pe treaba.

II. Al doilea care mi-a atras atentia este David Sides. Omul asta ne da pe spate cu “acoperiri” de piese Hip Hop si R’n'B. Tipul asta, cand isi etaleaza talentele pe pian… simte cu adevarat muzica. Se vede pe miscarile lui!

Drept exemplu pot da coverul piesei “Don’t matter” de la Akon:

http://www.youtube.com/watch?v=vNWhRKozOSU

III. Al treilea si ultimul de care voi posta astazi, este un baiat de 18 ani pe nume Adrian Lee. Ce sa zic? Talent, cat incape; gust la muzica, ok; in principiu tot ce trebuie.

Ca exemplu pentru omu’ asta: Linkin Park – What I’ve done (cover)

http://www.youtube.com/watch?v=PxgAccoOD8o

Sper ca am selectat dintre cei mai buni clapari de pe yutub, normal pentru a va delecta cu niste muzica de calitate. Pana mai incolo…Numa’ bine!