Cum iar m-am luat cu distracţia am fost cam leneş să scriu ceva dar de câte ori îl aud pe John Mayer , cam 3-4 ore zilnic , am decis să scriu ceva.
Iaca proaspăt venit de la Valea Ierii şi odihnit bine , chefuit si beut bine , stat pe la preteni că nu am chef de casa de zi cu zi , urmează să vă scriu câte ceva cu şi despre John Mayer , un artist cum nu mai rar am văzut. N-am să va relatez toata istoria dar de aia sper să vă delectaţi şi să apreciaţi muzica lui măcar 1% din cât o apreciez eu , care de 3 luni îl ascult fără oprire.( pauză de ţigară )
Octombrie 16, 1977 a fost ziua în care acest minunat cântăreţ a fost adus la viaţă. Mulţi chitarişti îl ştiu ca fiind elevul lui Eric Clapton , mod în care acesta a ajuns să ne încânte cu bluesuri de calitate. John Mayer a atins succesul odată cu piesa Say , care a apărut pe coloana sonoră a filmului de succes The Bucket List. El îşi începe cariera cu albumul Inside Wants Out (1999) după care urmează Room for Squares (2001) , Heavier Things (2003) şi Continuum (2006). În 2005 , acesta înfiinţează împreună cu câţiva alţi artişti John Mayer Trio cu care încă continuă să ne încânte.
John Mayer este pentru mine şi mă gândesc pentru mulţi alţii unul dintre cei mai buni compozitori , chitarişti , cântăreţi contemporani . Compoziţii cu versuri extraordinare care pur şi simplu m-au băgat în boală apar pentru prima dată pe albumul de blues , Continuum. De pe acest album TREBUIE ascultate piesele Belief , Slow Dancing in a burning room şi Waiting on the world to change ( vă dau variantele live pentru că au nişte solouri de chitară incredibile din partea artistului ).
Alte piese d-ale lui Mayer , de pe albumele care începeau transformarea stilului său către blues ar fi Neon , Something’s missing şi Your body is a wonderland , cea din urmă fiind piesa cu care Mayer a câştigat o mulţime de premii.
Cam atât deocamdată , sper să vă placă John Mayer pentru cei care nu l-aţi ascultat până acum , ne scriem şi ne citim sooooooooonn I hope. Până atunci , Enjoy the days , mergeţi 13 august 2009 de la ora 21 să beţi un AGWA Coca Leaf în Le General şi să ascultaţi coveruri din partea trupei de acoperire + în Chios dacă e vreme bună în weekend. Hai Gea !!
Mmm… ati schimbat template-ul blogului. Arata mai bine, e structurata informatia altfel.
Si ca sa nu fiu deplasat vizavi de articol, multumesc de recomandare – John Mayer suna extraordinar live! AM aflat de el de curand si faptul ca l-am gasit aici nu face decat sa-mi confirme ca blogul merita adaugat favoritelor de gen.
(Stiu pe cineva care s-ar da in vant sa puna mana pe un album original.)
Offline (adica nu trebuie sa publicati comentariul asta), voiam sa va intreb daca nu v-ar interesa sa scrieti pe Muzica Nu Ucide. Drepturi depline – nimeni nu fura nimic de la nimeni, scrieti cand va vine inspiratia si subiectele/trupele/artistii le alegeti ca si pana acum, in functie de mood, de timp, de inspiratie si de gusturi.
Ecista o mica problema cu adaugarea continutului – site-ul e facut in Joomla! si trebuie sa faci cateva chestii pentru fiecare articol adaugat, insa nu e imposibil, adica nu e musai sa le introduc eu pe site daca veti considera ca vreti sa o faceti singuri.
M-am gandit ca ar avea mai mult impact un site care si-a castigat deja un oarecare public (in jur de 1300 vizitatori unici pe luna), are PR 3 si deja cativa oameni care scriu. Sunt de acord – daca e sa mi se imputeze lucrul asta – ca o anumita parte din continut nu se ridica la standarde exceptionale, dar cu atat mai interesant ar deveni totul daca ati intra in echipa si ati mai … ridica standardul.
Eu m-am straduit sa aleg cativa oameni care sa scrie din placere, pentru ca „de nevoie” si „mi-am dat cuvantul” nu aduce aproape nimic bun, de aceea am mizat mult pe individualitatea fiecaruia, pe modul fiecaruia de a gusta si expune lucrurile in articole.
Ca sa nu o mai lungesc, ne-ar face o reala placere sa va avem ca si colegi (nu stiu daca e complementul cel mai potrivit) si sa scrieti pe MNU alaturi de noi.
Dupa cum banuiesc ca stiti deja – si noi scriem de placere, cand avem timp si simtim ca ne vine curajul.
Va salut!
Sergiu