La începuturile drumurilor noastre muzicartofoase, colegul a scris despre o trupă clujeană a cărei calitate este extrem de rară, şi anume Mauser. Eu am fost oarecum introdus în mediul Mauser de către Cartof cam prin toamna anului 2008. Deşi la primul concert nu m-am dus plin de extaz, cand am ajuns acasa nu ma puteam opri din sărit şi fredonat.
Trupa, din ce în ce mai celebră atât în spaţiul Clujean cât şi în întreaga Românie, este formată din patru băieţi extrem de talentaţi şi anume Toma la voce, Dan la chitară, Adi la chitară bass şi Cosmin la tobe. Momentan, trupa este intr-o campanie de promovare a primului lor album ”ARTillery’s Band”. Primul concert, lansarea albumului în oraşul mamă, Cluj-Napoca, a avut loc pe 8 Ianuarie al acestui an. Fiind prezent acolo, nu pot spune decat ca mi-a venit să mor de ciudă că nu mi-a fost posibil să merg la cel din Arad.
Lăsând propaganda directă de-oparte, genul muzical al trupei este cam greu de determinat. Unii spun că e indie, alţii că e post-punk sau chiar ceva alternativ. Nu cred că este vreun terment complet pentru sound-ul Mauser altul decat chiar… Mauser! Un sunet extrem de unic, cu o muzicaliate aparte şi cu versuri avangardiste, în patru limbi şi anume română, engleză, franceză şi germană, fac trupa unică în adevăratul sens al cuvântului.
Revenind la subiectul principal, ”ARTillery’s Band” este albumul de debut al Mauserilor. Cu CD-ul in calculator şi cu coperta din spate a acestuia in faţa mea, am să iau cele 11 piese pe rând şi am să spun câteva cuvinte despre fiecare.
Albumul începe cu piesa numită ”Arme”, piesa de deschidere a trupei la fiecare concert. Cu un riff principal foarte energic, oarecum puţin agresiv, e piesa perfectă pentru a ”planta” energia în ascultător şi să-l dezmorţească pentru ce urmează. Versurile sunt scrise de frontmanul trupei, Toma, ca şi majoritatea versurilor de album, şi sunt integral în română, şi dau senzaţia de o ”chemare la arme”, deci e practic imposibil să nu te simţi revigorat după piesă.
Următoarea piesă de pe album, de data aceasta în engleză, se numeşte ”Dead Aristocracy”. Intro-ul piesei, constituit doar dintr-o linie de bass şi tobe descrie începutul uneia dintre cele mai ”jumpy” piese din album.
A treia piesă şi una din preferatele mele, este ”Romanţă”, din nou o piesă in română. După cum şi titlul indică, piesa e puţin mai uşoară decât anterioarele. Punctul forte al acestei piese sunt versurile, care, ascultate atent, fac să încolţească în minte una sau doua idei despre societatea contemporană. Deci pot să zic cu toată sinceritatea, ”some of Toma’s best work”. Dar piesa e doar calmul de dinaintea furtunii.
Furtuna nu întârzie să ajungă prin piesa ”Fantoma Imperiului”, o altă piesă săltăreaţă. Piesa este predominant în română, cu un refren nemţesc. Instrumentalul, mai uşor agresiv decât cel al primei piese, creează o stare foarte energică.
”Antoinette”, a 5-a piesă a albumului, este o baladă compusă parţial în engleză, parţial în franceză. O piesă foarte bine primită la concerte, pe album nu are alt efect. E prima piesă pe care am reţinut-o la primul concert şi o fredonam oricând îmi venea în minte. Deci se poate spune că versurile sunt foarte ”catchy”.
Următoarea piesă, ”Waltz” scoate în evidenţă influenţele est-europene din perioada dominaţiei austro-ungare şi nu în ultimul rând mici influenţe simfonice. După cum sugerează titlul, piesa întipăreşte în minte imaginea valsului cu influenţe militare.
A 7-a piesă, şi anume ”Chanson DADA” este o piesă în franceză, versurile aparţinându-i lui Tristan Tzara. Piesa ilustrează mişcarea dadaistă în toată splendoarea ei, cu o melodie foarte jumpy. Primul videoclip al trupei este făcut pentru această piesă, şi poate fi găsit aici.
Următoarea piesă, este orientată pe direcţia infanteristă, şi se numeşte ”Oberst Schpritz”. A fost prima piesă pe care am auzit-o de la Mauser, prezentată, bine înţeles tot de către Cartof. Versurile în română prezintă viaţa unui personaj, Fritz, în 3 mari etape centrate în jurul batalionului 4 artilerie, etape în care personajul speră să îşi dobândească gloria.
Antepenultima piesă, ”Bazar”, este total diferită de toate celelalte piese ale 
albumului. Versurile în dulcea limbă românească dau o atmosferă oarecum orientală, mai ales prin versul ”Aici nu-i serai, aici e mahal”. La mijlocul piesei este o porţiune care tinde să introducă ascultătorul într-o transă, iar apoi este trezit de refren.
Următoarea piesă este ”Păsări de noapte” piesă foarte de reprezentativă pentru stilul de viaţă a membrilor trupei. ”…neobosite, neadormite, suntem păsări de noapte”. Un riff pincipal oarecum vesel, piesa este urmată de ceva total neaşteptat.
Ultima piesă se numeşte ”Hidden inside”. După cum a precizat Toma pe 16 ianuarie la Radio Lynx, ”ascultătorul trebuie să pătrundă o pădure de sunete pentru a ajunge la piesa ascunsă, o variantă acustică a piesei Dead Aristocracy”.
Cu această prezentare generală a albumului, nu rămâne decât să-l încercaţi într-u intensa stimulare a simţului auditiv. Un preview al acestuia şi informaţii despre viitoarele concerte ale trupei pot fi găsite pe pagina de MySpace a trupei. Băieţii au mai scos un video ca teaser pentru ”ARTillery’s Band”. Albumul poate fi găsit în librăriile Cărtureşti şi Diverta începând cu 1 februarie 2010, la membrii trupei sau vă putem ajuta chiar noi.
Acestea fiind spuse, vă las să vă delectaţi cu o muzică de o calitate aparte. Până data viitoare, numai bine!
E 31 Octombire , ultima zi din lună şi cum le importăm pe toate , de ce nu am importa şi halloweenul. Ne-am gandit cu melomanu să facem un program special pe Halloween. Va fi puţin cam aglomerat , fiind cam 3 posturi pe zi , cu un guest post din partea unui amic. Muzică din belşug , tradiţii şi istoria sărbătorii , chestii – trestii culinare , filme cu tematică etc etc.
Melomanu'
Stringz
Cartof
wanna
Un Cartof în Formă de Muzică 