După o lungă pauză de la postat  din motive educaţionale, în principiu, am hotărât să scriu pe blog despre o trupă extrem de cunoscută chiar şi de neascultătorii de rock şi anume Rammstein. Îmi inaugurez astăzi, oficial, cu surle şi trâmbiţe un nou stil de scris şi anume: cu cât mai liber cu atât mai bine. Sper că cititorii noştri vor aprecia această subtilă schimbare.

Începând cu începutul, Rammstein este o trupă de metal din Germania. Deşi stilul lor nu poate fi delimitat cu prea multă precizie (eu unul nu i-am dat de cap), după cum ne zice madame Wikipedia, sunetul lor poate fi descris ca o combinaţie de heavy metal, industrial metal, hard rock, electronica şi grunge. Cu alte cuvinte a.k.a. cuvintele mele, stilul Rammstein este un hard rock cu o tentă mai violentă decât a majorităţii trupelor care tind să aparţină acestui tip muzical. Se generalizează că Rammstein face parte din Neue Deutsche Härte, ”modă” începută de trupa Oomph!. În concluzia acestui paragraf, putem spune că Rammstein promovează un stil total unic, energetic poate chiar arareori brutal, care e sigur să ridice in picioare orice persoană deschisă la minte şi dornică să asculte ceva diferit.

Vorbind puţin despre istoria Rammstein, se formează în 1994 la Berlin. Scot pe piaţă primul album în 1995, album intitulat ”Herzeleid”. Nu intru acum în detalii cu piesele, voi intra puţin mai încolo. După ceva vreme şi anume în 1997, trupa scoate cel de-al doilea album, numit ”Sensucht”. Se poate spune că Rammstein a lovit jackpotul cu acest album, recepţionând doar cele mai bune răspunsuri de la fanii rockului nemţesc şi nu numai. A urmat o perioadă de turnee în care trupa a scos un DVD numit ”Live aus Berlin”, DVD care conţine concertul cu acelaşi nume. După 4 ani de la albumul anterior, Rammstein prezintă ”Mutter” în anul 2001. Următorul album, ”Reise, Reise”, apărut în 2004, a înregistrat un succes considerabil. A urmat încă un album, ”Ronsenrot” în 2005 şi apoi un alt DVD prezentând prestaţii live numit ”Völkerball” a fost lansat în acelaşi an. Ultimul album, din 2009, numit ”Liebe ist für alle da” este cel mai nou şi mai ”non-comformist” album al trupei, deşi nu se poate spune că Rammstein a scos vre-o piesă obişnuită în toata cariera.

Am încercat să termin cu partea plictisitoare cât mai repede, şi voi continua cu câteva detalii despre versurile folosite de Rammstein in piese. Versurile sunt predominant în germană, dar există şi excepţii. Unele piese au versuri în engleză, piesa ” Moskaw ” are refrenul în rusă şi ” Te quiero puta! ” e integral în spaniolă. Jocurile de cuvinte joacă un rol foarte important în majoritatea pieselor. De obicei sunt strategic alese, cu scopul de a putea fi intrepretate în mai multe feluri. Spre exemplu, ” Du Hast ” conţine ca versuri jurămintele care se spun la căsătorie, şi în loc de răspunsul tradiţional Ja (da) apare Nein (nu), iar la sfârşit se produce o subtilă schimbare vulgară, care încearcă să inducă ascultătorul în eroare. Multe din versurile pieselor sunt metaforice, şi doar după un studiu mai în amănunt li se poate găsi sensul adevărat. Ele se întind pe o gamă largă de subiecte, de la piromanie (” Benzin ”) la abuzul sexual (” Liebe ist für alle da ” sau ” Tier ”) şi până la subiecte religioase (” Asche zu Asche ” sau ” Engel ”).

Chiar dacă majoritea pieselor sunt în germană, lucru care împiedică unii ascultători să devină interesaţi de Rammstein, traducerile în engleză sunt foarte uşor de găsit pe Mr.Gogu’. Împotriva acestei ”piedici”, muzica elaborată de Rammstein oferă ascultătorului o doză considerabilă de ”ear candy”. Cu riffuri violente şi de o simplitate strategică, sunetul trupei e brutal şi în acelaşi timp complimentează perfect tonul vocalistului, Till Lindemann. Această combinaţie rezultă în energie fără limite şi headbanging continuu şi necontrolabil. Până şi baladele trupei (cum ar fi ” Klavier ”), care pot fi numite astfel în comparaţie cu alte piese de-ale trupei, nu pot fi numite balade în comparaţie cu piesele altor trupe. Încorporarea clapelor în piese este foarte bine gândită astfel încât să nu sune prea electronic, şi sunt plasate în aşa fel încât să sporească mesajul şi atmosfera pieselor.

În concerte, membrii trupei se constumează în diverse moduri şi joacă nişte roluri. De aceea, pe lângă sunetul Rammstein live, care merită toată lauda, merită şi prestaţia în sine atenţia. În special, Till schimbă costumele pentru a se potrivi cu anumite piese, o mişcare foarte inteligentă, având în vedere că el este aproape întotdeauna în centrul atenţiei. Se poate spune că aceste concerte ale trupei sunt excentrice, în principal pentru că nu există un concert Rammstein fără pirotehnie, fără aceste costume şi fără acţiuni surprinzătoare. Spre exemplu, în timpul piesei ” Seemann ” (Marinar) unul din membrii trupei stă într-o barcă gonflabilă şi e purtat de public pe sus (un fel de crowd surfing sau stage diving). Pe motivele astea, recomand cele două DVD-uri pe care Rammstein le-a scos pe piaţă, conţinând concerte din Germania, Franţa, Japonia, etc.


Trupa este compusă din:
* Till Lindemann – voce
* Richard Z. Kruspe – chitară, backing vocals
* Paul H. Landers – chitară ritm, backing vocals
* Oliver „Ollie” Riedel – chitară bass
* Christoph „Doom” Schneider – tobe
* Christian „Flake” Lorenz – clape

În concluzie, Rammstein este o trupă care tinde să iasă în evidenţă mai ales prin stilul extrem de diferit pe care îl promovează, prin versuri ”grele” şi prin felul special de a îşi prezenta produsul. Vă pot spune cu o cantitate puţin mai mare de subiectivitate, că Rammstein nu sună absolut deloc asemănător cu orice trupă am ascultat eu până la momentul actual.
În altă ordine de idei, recomand cu toata căldura să încercaţi Rammstein. S-ar putea să rămâneţi plăcut surprinşi.

Puteţi intra pe site-ul oficial pentru mai multe detalii despre concerte, despre membrii trupei şi mai multe imagini.
Acestea fiind spuse, pe data viitoare! Melomanu’ out!