Ah, good old times

if only they had lasted longer…

Dupa o scurta pauza, datorara lipsei de inspiratie, revin cu un post din seria “oldies but goldies”.Un post in care va voi prezenta 5 piese compuse de cativa dintre muzicienii clasici ai rock-ului si cover-urile facute acestor piese de alti artisti, la randul lor.

Prima piesa, “Wild World” de Cat Stevens, o melodie pe care doar de curand am ajuns sa o apreciez cu adevarat, o piesa linistita ce devine putin mai „hard rock”, interpretata de baietii din trupa Mr. Big. (Mr. Big – Wild World).

A doua piesa, sunt sigur ca multi dintre voi au auzit de Bon Jovi – You Give Love a Bad Name. Piesa a suferit o transformare destul de drastica in interpretarea celor din Atreyu, care i-au dat o tenta de metalcore, in orice caz, ambele variante merita ascultate. (Atreyu – You Give Love)

A treia piesa apartine genului punk, mai exact The Ramones – Somebody put Something in my Drink, melodia compusa de unii dintre pionierii punk-ului devine mult mai agresiva in mainile celor de la Children of Bodom. (Children of Bodom – Somebody put Something in my Drink)

Piesa cu numaru’ 4, David Bowie – The Man Who Sold The World, o piesa nu prea cunoscuta, unpic mai ciudata, tipica pentru stilul lui Bowie. O piesa ce a fost interpretata de Nirvana in cadrul emisiunii Mtv Unplugged, vocea lui Kurt Cobain oferind un nou “feeling” piesei. Doua interpretari complet diferite dar totusi foarte asemanatoare… (Nirvana – The Man Who Sold The World)

Ultima piesa face parte tot din seria de cover-uri ale trupei Nirvana. De data aceasta este o piesa mai agresiva, o piesa a trupei punk-rock The Wipers – D7. Interpretarea celor din Nirvana, versurile si schimbarile drastice de tempo fac o capodopera a genului grunge, din aceasta piesa. (Nirvana – D-7)

Cu aceastea fiind spuse, sper sa va placa piesele pe care le-am ales. Daca mai cunoasteti anumite piese reusite si cover-uri facute acestora lasa-ti un comment si voi incerca sa mai continui lista.

Pana data viitoare

Hai noroc!

Colaborări muzicartofoase , part I

Pe astăzi m-am hotărât, cam cu greu ce-i drept, să scriu un post despre o parte din cele mai ”delicioase” colaborări, din punctul meu de vedere, între diverse trupe şi diverşi artişti. Poate în viitorul apropiat voi mai face posturi de acest gen, în caz că prind bine.

Încep cu capitolul Apocalyptica. Cei care au ascultat vreodata Apocalyptica ştiu foarte bine că aceasta e o trupă total diferită de orice altceva aţi asculta. Diferenţa asta o face faptul că membrii trupei interpretează piese rock pe 4 respectiv 3 violoncele. Ei au început ca trupă de cover pentru Metallica, dovadă fiind şi sufixul numelui. În orice caz, după primul album (”Plays Metallica by Four Cellos”) care e constituit integral din cover-uri Metallica, băieţi au început încet încet să îşi facă propriile piese, dar totushi neîndepărtându-se total de la vechiile obiceiuri, ajungând să facă cover-uri pe Faith No More, Pantera, David Bowie, Rammstein etc.

Revenind la subiectul principal al articolului, de-a lungul celor 7 albume ale trupei, aceştia au făcut diverse colaborări care mai de care mai reuşite. Nu le voi lua în ordine cronologică pentru că nu le ştiu, şi pentru că sunt prea ardelean in momentele de faţa să caut pe net.

În schimb am să încep cu prima, şi anume ”Hope vol.2”. Încep cu această piesă deoarece de obicei când o ascult îmi dă o oarecare stare de euforie. O voce de care nu mulţi oameni ştiu, dar valorificată de Apocalyptica pe bună dreptate, Matthias Sayer, vocalistul trupei Farmer Boys, face din originala ”Hope” o piesă mult mai… interesantă.

A doua piesă, ”S.O.S.”, sau  ”Anything but Love”, colaborare extrem de reuşită a trupei cu Cristina Scabbia, solista trupei Lacuna Coil. Piesa e extrem de reuşită, mesajul e foarte clar trimis, intrumentalul de asemenea este extrem de bun, nu că am putea avea alte aşteptări din partea Apocalypticei.

A treia şi ultima piesă pe care o menţionez de la Apocalyptica în acest post, este binecunoscuta ”Bittersweet”. Posibil cea mai cunoscută colaborare a trupei cu alţi muzicieni, ”Bittersweet” combină cu un succes incontestabil vocea lui Ville Valo (HIM) cu vocea lui Lauri Ylonen (The Rasmus) cu instrumentalul tipic Apocalyptica. Nu sunt sigur că experienţa ”Bittersweet” poate fi descrisă la modul general, cred că diferă de la individ la individ, şi singurul mod să afli cum ţi se pare este să o ascultţi.

Pentru că nu vreau să mă axez în totalitate pe Apocalyptica în acest articol, las celelalte piese pentru nişte posturi viitoare.

O altă colaborare foarte reuşită, pe care eu personal am ascultat-o zile la rând cu mici pauze, este ”Broken”, colaborare între Seether şi Amy Lee. Original, piesa nu conţine vocea solistei de la Evanescence, dar ulterior Seether au făcut un cover pe propria piesă, featuring Amy Lee. Rezultatul a fost foarte reuşit, vocea artistei potrivindu-se aproape perfect cu vocea solistului de la Seether. Oricine a ascultat vreodata Evanescence, ştie foarte bine de capabilităţile vocale deosebite ale solistei. Păstrându-şi tenta Seether, piesa îşi schimbă sunetul datorită vocalistei şi, după părerea mea, mesajul este mult mai clar.

Ultima piesă pe care am s-o menţionez în acest articol este ”Lily was Here”, colaborare între Dave Stewart şi Candy Dulfer. Ştiu că nu sunteţi obişnuiţi cu astfel de exemple din partea mea, dar piesa era prea ”sexy” să nu o menţionez măcar. Ascultaţi cu încredere dar aveţi grijă că piesa provoacă diferite stări ”spirituale”. La ce să te aştepţi altcumva de la o combinaţie între chitară şi saxofon?

De-a lungul articolelor trecute, am mai enumerat diverse piese de genul, diverse ”featuringuri” cum ar fi ” I Don’t Care” (Apocalyptica & Adam Gontier) sau în special ”Lucky” (Jason Mraz & Colbie Caillat).

Acestea fiind spuse, vă las să ascultaţi în pace piesele precizate. Sper că v-am sporit curiozitatea cu acest articol, şi vă las cu mioriticul Numa’ Bine!

Nirvana – Grunge fără priză

Cine nu a auzit de Nirvana sau de show-u’ MTV Unplugged? Recent am prins o obsesie de albumul „Nirvana – Unplugged in New York” din 1993 şi am zis că poate reuşesc să o pasez şi altora.

Albumul conţine piesele din concertul pe care Nirvana l-a ţinut în ’93 pentru MTV. Este ultimul lor album, având în vedere că nu au mai scos nici unul înainte de sinuciderea vocalistului şi chitaristului Kurt Cobain, un geniu muzical.

Nu toate piesele sunt originale Nirvana…cei ce cunosc trebuie să recunoască faptul că ar fi destul de ciudat să auzim „Smells Like Teen Spirit” acustic. În schimb au cateva coveruri foarte bune zic eu, coveruri pe piese de la Meat Puppets, David Bowie sau The Vaselines.

După cum zice tanti Wikipedia, albumul a fost de un major succes, pentru că nu trebuie să fi mare fan al stilului grunge să te ia obsesia de piesele astea. Eu am ascultat toate piesele pe rând de cel puţin 15 ori, şi încă nu am reuşit să mă satur.

Eu vă recomand absolut toate piesele de pe album, dar cel mai mult „Something in the way„, „The man who sold the world” (cover pe David Bowie), „Dumb” şi „Come as you are„.  Audiţie plăcută şi până mâine – poimâine, numa’ bine!

Mini-vacanţă pt. Cartof

După ce am trudit şi mi-am mâncat nervii cu wordpressu , am reuşit să fac blogu aşa cum am vrut ( pe cât se poate ). Acuma io îmi iau rucsacu in spate , chitara pe dreapta , sticla de bere pe stânga şi o tulesc la Valea ierii până duminică seara. Pentru că nu suntem dezorganizaţi , Melomanu va scrie câte ceva.

Promit că încerc să pun câteva poz(n)e de la valea ierii , când mă întorc.

Vă doresc o săptămâna cu soare , ştrand , bere , mici şi ce mai vreţi voi şi dacă aveţi chef de muzică bună , Trupa de Acoperire vă aşteaptă cu o mulţime de coveruri bengoase , Vineri de la 22 in Le General şi dacă vremea e bună , sâmbătă si duminică de la 19 pe terasa Chios.

Săpând prin youtube – vocea poporului

Dupa cum v-am promis , urmeaza ultima parte de sapaturi prin youtube , ca deja facem bataturi in palme.Dupa un weekend plin de evenimente fie ele distractive , obositoare sau neplacute venim cu partea in care ne delectam cu vocile poporului , fie el american sau oricare altu’.Sper sa fie si pe gustu’ vostru cu totu’ ca poate nu-s cele mai bune voci „home-schooled” de pe youtube… sunt vocile care m-or incantat cel mai mult.

Primu’ vocalist din lista este Alejandro Manzano , solistul trupei americane Boyce Avenue , o trupa de rock acustic sau ce-or zice ei c-o fi , este una dintre vocile mele preferate din ce am gasit pe youtube.De cele mai multe ori el interpreteaaza piese dintr-o gama variata de genuri , intr-o varianta acustica , fiind sau nefiind ajutat de colegii de trupa la instrumentatie. Este multitalentat , fiind un instrumentist excelent in partea de pian si chitara dar mai presus de toate , vocea. Va recomand sa ascultati coverurile la Apologize ( one republic ) , Viva la vida ( coldplay ) sau combinatiile de mai multe piese intr-una. Il sau mai bine zis ii gasiti pe youtube la http://www.youtube.com/user/boyceavenue .

O alta voce de exceptie e vocea unei dom’soare super hot cum zice englezu’ , si anume Mia Rose. Ea ne canta si ne incanta cu variante acustice a unor piese tot dintr-o gama variata de genuri cu o parte vocala de nota 11. O gasiti pe youtube la http://www.youtube.com/user/miaarose .

Ca tot nu-s lenes , mai scriu si mai scriu … de data asta despre un mascul feroce cu o voce foarte buna. Dave Patten e un tanar axat mai mult pe piese RnB ca tot is la moda acum.Are niste coveruri extrem de bine puse la punct si chiar merita sa ii acordati putin timp sa-l ascultati. Puteti da de el aci’ :   http://www.youtube.com/user/south9border .

Ultimu’ domn despre care va scriu e Dan Carrillo , solistu si basistul trupei de rock, A minute away. Pe langa piesele inregistrate cu trupa , baiatu’ asta ne arata ce stie la chitara si in special la voce prin coveruri acustice la diferite piese rock. Din pacate calitatea imaginii la unele clipuri lasa de dorit dar sunetul e bun. Il gasiti dand clic aci’ : http://www.youtube.com/user/TheUnbornBand .

Sper sa va placa ce am ales si bagati bine la cap ca orizonturile mele muzicale nu se opresc la rockuri si metale dupa cum cred unii… care este. Va doresc o saptamana faina si plina de evenimente muzicale sau non-muzicale , da’ placute. Evenimente va asigur ca o sa fie ca doar imi fac io timp sa va informez. Va salutam cu somnu’-n noi , Melomanu’ si Cartof.

Săpând prin youtube – Bunica bate toba !

Ca tot ne-am luat „concediu” prelungit weekendu asta , ne-am gandit macar pe sfarsit sa va aducem ceva nou din miniseria de sapaturi arheologice prin youtube.De data asta , va vorbim despre ai’ mai nervosi dintre muzicieni adica despre stresatii care se descarca batand in tobe pana le pica paru’ din nas si la vecini.O sa iau 3 bateristi care mi se par printre cei mai buni gasiti de mine p youtube.

Primu’ dintre ei , Cobus Potgieter , cu un talent desavarsit ne bate in cea mai mare parte despre muzica moderna mai exact trecand prin punk , pop si ceva metal. Il puteti gasi pe www.cobuspotgieter.com si pe youtube la : http://www.youtube.com/user/deedlebag .

Ca tot ne-am delectat cu muzica mai moderna e cazu’ sa trecem la un „animal pe steroizi” cum l-am denumit dupa ce i-am vazut clipurile.Bestia asta de om , bate fara mila in tobe , majoritatea coverurilor fiind din genu „metalelor grele” dar si prelucrari proprii pe piese d-ale lu’ Avril Lavigne si Kelly Clarkson din care a facut aproape un death-metal pe voce de punkista mataita.Merita sa il ascultati pe tube la :  http://www.youtube.com/user/MachineGunSmith si daca va place metalu’ canta si intr-o trupa pe care inca nu am avut timp sa o studiez dar va las pe voi :   http://www.myspace.com/BlackMetalBox

Ultimu’ om despre care va scriu e axat pe rockuri de pe vremurile cand inca eram pe la tata adica majoritatea pieselor la care a facut cover dateaza dinainte de anii ’90.In caz ca va place AC/DC  , Alice Cooper , Van Halen , Led Zeppelin etc etc. va sfatuiesc sa va faceti timp sa va uitat macar la cateva din cele aproape 1000 de videouri pe care le are la activ 🙂 . Ii gasiti cutiuta cu tobe aici :http://www.youtube.com/user/Drummer6248 .

Cam atat si pan’ aici , mai urmeaza ultima parte din serie undeva pe marti cand vom scrie despre trupe si vocalisti tot „home-schooled” dupa cum v-am obisnuit si pan’ acum.